Eve: Cum să NU mă iubești?

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Alergam. Îmi pierdusem pantofii pe undeva pe drum, rochia mea era sfâșiată, iar rujul îmi era întins. Buclele mele erau sparte precum glasul meu. Ochii îmi erau roșii de la plâns, iar inima îmi bătea prea tare. Vocea lui îmi răsuna în urechi la fiecare cinci pași și îmi pierdeam echilibrul de fiecare dată când îmi auzeam numele. Efectul pe care îl avea asupra mea era mult prea mare, mult prea puternic, sfâșietor. Am simțit cum inima îmi este scoasă din piept, cum sufletul mi se sinucide de dor, cum lacrimile îmi leagă buzele și nu mai pot scoate un cuvânt. Am simțit cum întreaga mea ființă se prăbușește când m-a prins de mână și m-a întrebat senin Eve, cum să nu mă iubești?”

       – DAR TE IUBESC!

Unde sunt? Îmi deschid mai bine ochii. În pat. Alb. Totul este alb, cearceafurile sunt fine pe pielea mea. Sunt acasă, în cameră, în pat, așa cum am adormit: goală și nemachiată. A fost doar un vis sau, mai bine spus, un coșmar. E a doua seară când mă trezesc urlând că-l iubesc, dar în afară de pseudonimul său, nu știu nimic. Îmi e cunoscut, îl simt, îl știu, are stilul său aparte, e atât de ușor de identificat în mulțime și totuși rămâne doar în mintea mea.

Alunec din pat și îmi iau halatul. O bătaie în ușă la ora cinci dimineața. Nu avea să fie de bine. Mă uit pe vizor. Pălărie decolorată și un palton mâncat de molii. Deschid. Năvălește în apartamentul meu ca un uragan, aducând izul de whisky și trabuc în aerul stătut din apartamentul meu.

– Ești nebună?

Îl privesc. Nu pentru asta venise. Și-a aruncat paltonul la mine pe canapea și s-a lăsat să cadă în fotoliu. Era obosit.

– Dragule, știm amândoi că răspunsul la această întrebare este evident, mă învârt pe călcâie și dispar în bucătărie pentru o ceașcă de cafea. Îi aduc și lui una și aștept.

– Știi că ți-ai distrus cariera – mă întreabă pe un ton disprețuitor–  și că, în același timp, ți-ai bătut joc de mm…

Nu mai termină, căci îl sărut. Nu îmi opune rezistență. Avea buzele sărate și, din verificările mele, tutunul nu era sărat.

           – Te-a părăsit, așa-i?

Îmi aruncă o privire plină de ură și apoi îmi zâmbește trist. Era evident. Beat, trist și singur era pentru a zecea oară în situația de acum un an când venise cu gândul că poate clienta lui blondă îl va face să uite de ce îl durea. Ca atunci, i-am dat o cafea și l-am ascultat. Mi-a vorbit o oră despre fata aceea pe care o iubea cu adevărat și a adormit pe fotoliu. L-am acoperit cu o pătură și l-am abandonat acolo. Atât de mult contra iubirii și anonimatului și totuși atât de adânc scufundat în ele. Era ca un anarhist. Anarhistul meu.

Mă îmbrac în ceva lejer și ies la o plimbare. Aerul rece de dimineață mă izbește dur și înainte să mă dezmeticesc mă gândeam din nou la el. Vocea sa atât de aspră, modul în care mă privea, felul în care îmi vorbea.

Uram bărbații, și din cauza lui, îi uram și mai mult.

Totuși, nu puteam să mi-l scot din cap.

Era el, aici, acolo, acum, atunci, azi, mâine, trecut, prezent, era el.

Pentru el, din cauza lui, totul a fost să-i dovedesc că sunt mai bună, că sunt eu și doar eu, că nimeni, nicio altă fată nu va putea vreodată să depășească modul în care eu l-am privit, iubit.

Poate că imaginea lui Cleopatru era doar imaginea proiectată a nefericirii mele în mintea mea bolnavă, dar asta nu schimba cu nimic faptul că aș fi pictat lumea în sânge doar ca să-i arăt că eu conduc și el îmi e la picioare. Voi deveni atât de cunoscută, atât de iubită, atât de puternică, încât se va teme că a îndrăznit să iubească o forță a naturii: femeia independentă. Și la final, îl voi săruta și îi voi zâmbi în timp ce-i dau drumul, ca să mă scap de greutăți în timp ce urc spre cer pentru a-mi pune steaua acolo.

Îi voi spune că datorită lui sunt mai puternică; mi-a smuls inima și odată cu ea și dezavantajul de a avea sentimente.

Cleopatru, ești marinarul meu și habar nu ai în ce apă navighezi doar pentru a-mi auzi vocea!

 

Semnat,

a voastră Eve

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Inimi

Inimi

Şi ştii ce e culmea? Cu cât iubești mai multe, cu atât

Liniște

Sub cer cusut din stele muribunde să-mi fii a mea lumină Prin
Derulează înapoi