CFR-ul: a opta minune a lumii după cele din Caracal

CFR-ul: a opta minune a lumii după cele din Caracal

"în De văzut/Din împrejurimi" "de POV21"

Mai știți de cele 7 minuni din Caracal? Ei bine, tre’ să recunosc, cu părere de rău, că v-am mințit încă din titlu: CFR-ul nu-i a opta, ci le surclasează.

Mașina timpului, invenție românească.

Totuși, de ce spun asta? Păi CFR-ul chiar este apogeul care demonstrează supremația rasei românești în toată splendoarea ei: preț de cele 6 ore către Sibiu, n-am mai avut mamă, n-am mai avut tată, n-am mai avut casă și n-am mai avut soartă. CFR-ul le-a luat locul la toate. El mi-a fost și timpul și spațiul și aprozarul de la colțu’ blocului (merci pentru Tuborg vânzătorului ambulant evazionist din vagonul 3) și mașina timpului.

Da, atunci când drumul ăla de 12 ore îți pare că ține, de fapt, 2 zile, tu de fapt ai călătorit în viitor, nu alta. Să ne mai vorbească haterii țara de rău, că mașina timpului tot noi am inventat-o! De aia zic ei că e imposibil de făcut. În fine, n-am să mă mai lungesc și am să trec la subiect.

 

controlor CFR angajat

CFR-ul și istoria glorioasă care mă face mândru că sunt român.

 

Primul gând ce mi-a îmbiat toți neuronii, atunci când m-am pogorât asupra locului pe care urma a-mi sălășlui îmbrățișat trupul, preț de următoarele 6 ore a fost: ,,Ce forme sinuoase urmează a-mi binecuvânta șederea întru acest scaun…”.

Pe bune, puteam să-mi bag la pariu ambii rinichi fără probleme că trenu’ ăla a servit drept inspirație pentru semiluna de pe steagu’ turcesc, la ce scaune cocoșate și vechi vai-viața-lor are. Adevărate piese de muzeu scaunele ăstora. Serios, când m-am așezat, am făcut ceva de care nici eu nu mă credeam vreodată a fi capabil: am făcut, culmea, yoga, mi-am băgat mare cap în gură.

 

Cum? Nu știați? În prețul mirobolantelor bilete CFR sunt incluse până și ședințe de yoga. Gratuit! La fel și un tur la muzeu. Tot inclusă-n prețu’ biletelor CFR.  O adevărată istorie vie, ce să mai?

 

Ah și… era să uit… că tot vorbeam de turci, m-am simțit precum făcând înconjurul lumii când controloru’ (ori chior, ori absolvent de clase câte are trenu’) mi-a cerut peșcheș și tribut dublul prețului biletului pentru că era inapt să-nțeleagă că de fapt vizat carnetul de student, că altfel nu primeam degeaba biletul. Îmi venea pe bune să-i zic ,,bă, ești turc?!”.

 

În România îmbinăm utilul cu plăcutul.

 

Călătoria continuă, iar dacă nu v-am convins deja mai sus când v-am zis de yoga sau de experiențe exotice, am să vă mai destăinui încă o chestie bombă: CFR are un simț estetic cu desăvârșire din altă lume. În timpul exercițiilor de yoga am tot stat să-mi belesc ochii pe pereți în timp ce-mi curgeau balele (nu de plictiseală, doar mă minunam de estetică), când am văzut o priză și mi-am zis:

Gata, frate, asta-i salvarea mea!

 

După ce-am băgat dejtele-n ea, am aflat cu adevărat ce-i aia dezamăgire: CFR-ul are un simț estetic ori mult prea dezvoltat, ori mult prea sadic: prizele sunt doar de decor.

 

După ce cursurile gratuite de yoga m-au îndestulat, am decis să mă mai bucur descoperind și celelalte servicii din gama CFR, așa că am ales să purced spre ,,camera tronului”. Nicidecum din nevoie (extremă și urgentă). Am mers doar să mă bucur și să-mi arog oleacă de bășini de imperialist.

N-ați fost la Area 51, dar ați fi vrut? CFR-ul vă rezolvă și asta!

Ușile automate ce s-au deschis înaintea-mi aduceau oleacă a navele extraterestre din Rick și Morty, doar că desenate cu picioru’ stâng. La fel îmi amintea și mirosul, imposibil a fi uman, ținând cont de feluritele ecosisteme supranaturale de care-am dat pe-acolo.

Sincer vă spun, la început am avut o vagă presimțire că țara noastră e cea mai avansată, având în vedere că Dacia era leagănul civilizației și că prin Epoca de Aur, Ceaușescu folosea armele laser de pe vremea lu’ Burebista, dar acum că am văzut trenurile românești chiar m-am convins indubitabil de acest lucru. Pe bune de nu m-am simțit pentru prima oară, mândru că sunt român.

Chit că trenurile nu par a fi de inginerie românească, ci mai degrabă foste nave extraterestre, ciordite de țiganii noștri, plecați la produs pe la Area 51, ținând cont de ecosistemele inumane de care-am dat când am avut tupeul de-a mă crede împărat.

 

În fine, știți sentimentul ăla când reușiți să vă scoateți în sfârșit o bucată de mâncare dintre dinți, cu limba? Nu? Nici eu.

D-apăi, fix așa m-am simțit eu după ce s-a închis ușa aia automată în spatele meu. Nu vă exagerez.

 

După ce-am reușit să ies întreg de-acolo (relativ) m-am simțit absolut mondial, nu vă mint.

Nu din budă, din CFR.

Concluzia mea? Am mers cu CFR-ul ca să fac scolioză.

Foto: Ionuț Cristian Tirdoiu

 

Student al Facultății de Electronică din Universitatea Politehnica din București - Toboșar autodidact - Profesor de tobe - Artist marțial - Programator - Scrie versuri din clasa a șaptea - Pasionat de psihologie - Caută să-și întreacă limitele prin a-și doborî sau a-i fi doborâte ideile vechi, reclădindu-le cu argumentele nou obținute - Face parte din echipa POV21 din mai 2018 și dorește să educe lumea prin cultivarea rațiunii - Consideră că pornind de la definiții se poate ajunge la concluzii nebănuite.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi