Religia în școli – necesitate spirituală sau manipulare crasă?

"în Poezie și literatură/Texte" by

Religia în școli rămâne, probabil, unul dintre cele mai sensibile subiecte abordate în România. Ora de religie a devenit o controversă la nivel național.

Religia, prin definiție, este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință.

Din credință izvorăște dogma religioasă, dar sunt lucruri total diferite. Totul a început acum mii de ani. Oamenii, în lipsa unei explicații asupra vieții, au început să creadă în zei.

Totul s-a născut din frică, neștiință și nevoie de răspunsuri, respectiv din nevoia conducătorilor de a obține slugi. Mai apoi însă apar izvoarele istorice scrise și nescrise, care demonstrează existența unor personaje religioase.

Amănuntele nu-și au rostul, deci să trecem la subiect!

În România, religia se studiază în școli de foarte mulți ani, în 1952 eliminându-se din programă pentru ca mai apoi să fie reintrodusă undeva între 1992-1993, după revoluție.

Este ora de religie o necesitate?

Se discută la nivel național ca această oră să fie scoasă, cu totul, din programă. La momentul actual, este la latitudinea elevilor dacă studiază sau nu religie.

O medie în plus înseamnă câteva sutimi în plus la media generală, până la urmă.

Religia, sportul, muzica, desenul și purtarea, a.k.a. mediile ălea de pe a 2-a pagină de carnet care-s doar de umplutură. Să fim serioși. Ora de religie e benefică într-un fel sau altul. Da, e plictisitoare-n majoritatea cazurilor, deoarece cadrele didactice nu se gândesc că, prin cele 50 de minute de curs, ar putea să ne apropie de Dumnezeu (după caz) sau măcar să ne îndrume să ne găsim singuri credința.

Am norocul să am un profesor la clasă care încearcă „să ne energizeze”, să ne aprovizioneze cu cultură religioasă prin discuții care la prima vedere nu au nicio treabă cu religia. La asta e bună ora de religie cu adevărat: la dezvoltarea culturii universale, deoarece religia se poate regăsi peste tot, dacă știi cum să privești lucrurile. De exemplu, ideea creștină de a-ți iubi aproapele. Nu e decât ideea de a fi om cu cei din jur, pur comportament etic și omenesc.

Totuși, există contraatac la ideea că ora de religie e benefică.

Când eram mici, prin clasele I-IV, mulți dintre noi am avut parte de profesori care încercau să bage frica-n noi. Încercau să ne inducă frica de Dumnezeu, ideea de iubire obligată, născută din frică. Mai pe scurt, o formă de manipulare, ceea ce nu e deloc sănătos.

Mulți copii, indiferent de abordarea cadrelor didactice asupra orelor, vor considera că ora de religie e „o prostie”. Există alternative.

Dacă unii aleg să facă religie, nu e corect pentru ei să stea o oră în plus la școală. În aceeași măsură, nu e ok pentru cei care nu fac religie să nu beneficieze de acele câteva sutimi făcătoare de minuni la medie.

Alternative sunt, trebuie doar puse-n practică.

În loc de ora de religie, ce-ar fi să studiem Istoria Religiilor? Ce-ar fi să studiem religia transpusă în viață? Ce-ar fi să facem meditație spirituală? Părinții au atitudini diferite față de această oră, însă există soluții pentru toate dilemele.

Totul e să vrei. De putut, se poate orice.


Autor: Georgiana Badea
Autor: Marian-Dorin Nițor

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

stygian blue

stygian blue

optica vrea să ne joace fest(e) schimbă tonurile după preferințe noi nu
Ospiciul creator

Ospiciul creator

Lumina ne e-n ceață… pixuri reci ne țin încheieturile de bănci iar
Derulează înapoi