sentinţa lui Dragnea

Cum mi-am tatuat sentinţa lui Dragnea pe fund

"în De POVeste" "de POV21"

Fiind eu însămi posesoare de tatuaje, am căutat să încropesc un mic ghid al povestioarelor amuzante și al ideilor mișto când vine vorba de ele. Astfel, am dat de Angel, care are zeci de tatuaje. Unul, însă, iese în evidență și are o poveste foarte faină în spate. Omul și-a tatuat sentinţa lui Dragnea, și nu oriunde, ci exact pe fund.

Am stat de vorbă cu el ca să aflu de ce a ales tocmai această idee – și ce face un tatuaj cu adevărat bun.

„Mereu mi s-a părut ideea de a avea tatuaje super mișto. Vin din Sighetu Marmației, care e un oraș relativ mic, iar oamenii sunt destul de reticenți când vine vorba de tatuaje, fiind, de altfel, foarte tradiționaliști. Majoritatea o să-ți zică ori că ești nebun, ori satanist. Bine, făceam asta oarecum și din ciudă, de la dread-uri la piercing-uri – și într-o zi am zis «Hai să mă tatuez, oricum vreau asta de ceva vreme».

Pe primul l-am făcut la 18 ani, fix după ce am împlinit 18 ani. Deși am mai avut încercări nereușite. Am mers de câteva ori la salon, îți dai seama cum a decurs toată conversația: «Bună, ai 18 ani? O.K. ne vedem când ai 18 ani.» În retrospectivă, mi se pare super că nu m-au lăsat să îmi fac atunci tatuaje. La 14-15 ani, sigur ai o idee care ți se pare incredibilă, dar ajungi la 18-19 ani și garantat o să regreți. Cel puțin eu, când mă uit în spate, mă bucur foarte mult că nu eram major în perioada respectivă.

Cât despre familie, ei se cam așteptau la asta.

Sunt mândri că nu le-am făcut pe față, merg pe premisa că sunt al lor și asta e, mă iubesc. Altceva nu au ce să facă. Deși bunică-mea mi-a zis că sunt masochist d-ăla, căruia îi place durerea de piercing-uri și tatuaje. Oamenii fac conexiuni între tatuaje și pușcăriași sau marinarii din clasa de jos care își tatuau călătoriile. Cultura tatuajelor nu a fost cine știe ce la noi până după revoluție, iar conceptul că poți să te exprimi liber – pe piele – încă pare unul S.F. sau, mă rog, în unele cazuri horror. Mai avem nevoie de niște ani buni pentru a schimba mentalitatea asta, deși tinerii sunt foarte deschiși – chiar dacă au tatuaje sau nu.

Nu îmi place să judec oamenii după tatuaje – probabil li s-a părut o idee bună atunci.

Însă, personal, cred că cele mai nasoale greșeli le faci atunci când nu ai grijă de tatuaj, sau când te duci beat. Sau când îți tatuezi fosta. Oh, sau nume și portrete. Să nu mai menționez tribalele. Tribalele alea «Nu-s din niciun trib dar le-am văzut pe perete la salon și erau cool așa că mi le-am tatuat pe tot spatele». Foarte multe persoane își fac tatuaje în japoneză sau mandarină. În loc de «power», «strength», «justice» iese «supă la plic», «portocale», «pui» etc. Orice înafară de ce voiau oamenii să își tatueze.

Cât despre tatuajele făcute ca să marcheze o despărțire, oarecum înțeleg că fiecare are metodele lui de a trece peste, dar eu nu mă văd făcând așa ceva. La câte relații nereușite am avut aș fi fost plin de «Stay strong», «Better without you» și aferentele. Probabil cel mai nasol lucru pățit când mă tatuam a fost să îmi respingă pielea pigmentul. În rest mereu am grijă de ele și majoritatea persoanelor pe care le știu tatuate sunt foarte atente la before and aftercare.

Nu mi-am făcut tatuaje la beție. Cred că e cea mai proastă chestie pe care poți să o faci în lumea asta.

Dar, într-o noapte în oraș, în care nu am consumat băuturi alcoolice, eu fiind foarte impulsiv, mi-am făcut un tatuaj cu sentinţa lui Dragnea. Totuși, încă nu îl regret. Cum mi-a venit ideea? Eram în oraș cu prietenii și foarte entuziasmat că s-a întâmplat, în sfârșit, ceva bun în țara asta. Așa că un amic m-a provocat să îmi tatuez sentinţa lui Dragnea undeva. L-am sunat pe tipul care mă tatuează în Sighet, i-am explicat ce și cum, i-am făcut o vizită în seara respectivă iar restul e magie.

Ideile îmi vin la întâmplare. Dacă îmi place un tatuaj sau pur și simplu dacă simt că trebuie să îl fac, o să îl fac.

De la început am fost extrem de informat, fiind înnebunit după ideea de a mă tatua. Personal, studiez portofoliul artistului care mă interesează și îl aleg pe cel care se pricepe mai bine la tipul de tatuaj pe care vreau să îl fac. Eu chiar sper că o să reușesc să îmi fac toate tatuajele pe care le vreau.

Cât despre cei care vor să își facă tatuaj:

«Do it. Just do it. If you feel like it, just do it

Ambasador Junior al Parlamentului European şi Head-Organiser pentru Dragoş VodăMUN, când nu se plânge că nu are timp de nimic şi că e stresată se înscrie în alte proiecte. Existenţialistă, nu hedonistă (promite). Câteodată caută scuze în Kierkegaard. Crede cu tărie că oricât de mizerabil te-ai simţi, cineva, undeva, face attack speech pentru ECON. Şi că o viaţă trăită în eşec nu este un eşec.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*