OCD poetico-sexual

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Oh, îți mai aduci aminte când ne-am întâlnit pe o plajă oarecare?
Tu aveai pielea ca o caramea topită pe limba vieții,
Și eu aveam spatele ars și acoperit cu o piele de plastic,
În care ți-aș fi putut înveli carameaua, chiar topii,
Până când s-ar fi lipit sub epiderma mea
Și m-aș fi mânjit tot cu tine.
Îți mai aduci aminte când am prins apusul împreună?
Când înaintam prin noapte
ca și cum am fi intrat cu picioarele în nisip în timp ce ne sărutăm,
Cum simțeam minutele trecând, și cu fiecare ni se deschideau
Basme vândute pe rețelele sociale la un ador, emoția:
Credința în soulmates, în reîncarnare, în noi,
Cele mai periculoase povești pentru că îți intră sub sânge.
Și tu nu mai știi cum te consideram la început prea atașat de mine,
cum îmi provocai puțină scârbă, ca un corn cu gem prea dulce;
Mă gândeam că te pripești, că n-ai cum să mă placi atât
Dar următoarea zi ți-aș fi sărutat Balenciaga din picioare
Și lins fiecare parte a corpului
Până când îmi dau lacrimile,
Te-aș fi lăsat să fii stăpânul meu. Să îmi faci orice, și mai trist e că
Mă gândeam că ești băiatul visurilor mele.
Acum te iubesc mai mult decât m-am iubit vreodată,
Și mi-am apreciat poeziile,
Acum versurile sunt mișto dacă sunt despre tine,
Știu că ascunde o stimă de sine mai skinny decât mine,
după 2 luni de plâns,
Acum te iubesc încât mi-aș umple gura cu altfel de caramea de la tine
Ți-aș suge degetele de la picioare,
Ți-aș mânca limba,
Și toate cu zâmbetul pe buze,
Pentru că n-ai cum să nu zâmbești când mori după tine,
Și tu nu mai știi
Că pe măsura ce te doream mai tare
Și tot vorbeam
M-am simțit de parcă aș fi aprins o lumânare de ceară
Și știam că o să usture când se topește, dar vedeam doar arta,
Știam că o să fie frumos câteva ore și după
O să mă izbesc cu capul de pământ.
Am luat-o cu mâna goală
Și am frecat-o,
Am băgat-o în gură
Și introdus-o oriunde s-a putut.
Pasiunea mea pentru tine era litera constituției,
Corpului meu
Nu mi-a pasat ca lumânarea îmi topea gâtul mâinile și musculatura,
În timp ce te aveam și savuram,
Nu mi-a păsat că totul din mine și deasupra pielii mele era în ceara ta
Al naibii de intimă
Nu mi-a pasat că de câteva ori nu mai puteam respira
Că m-ai folosit de îmi suna apa în cap
Că m-ai lăsat dezbrăcat
După seara aia,
Și nu m-am mai putut concentra pe altceva.

Mai știi când vorbeam la 6 dimineața în pat și râdeam,
Pentru că ne făceam complimente de clasa a V-a.
Știam că o să doară, că o să mi-o tragi rău și fizic și intelectual,
Că o să stau inapt plângând,
Și nu mi-a păsat.
Știam că erai prea frumos să te pot atinge
Știam totul. Poate că am văzut-o de la început în ochii tăi, Cristian.
Poate știi că simt toate astea
Și că o parte din mine te urăște că nu îmi dai mesaje
Și nu mă verifici,
Că mă iubești doar ca pe un accesoriu,
Altfel de ce te-ai chinui să îmi dai oase din afecțiunea ta?
Dar o știm amândoi: fii dulce cu mine
Și ți-aș mai lua-o încă de zece ori.

 

Sebastian Lawliet

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*