The Serpents – când pasiunea trece dincolo de oameni

"în De POVeste" "de POV21"

Când oamenii vor să facă lucruri minunate, fac. Pe Maria am cunoscut-o la un eveniment POV21, se pregătea să intre pe scenă alături de ceea ce mi s-a spus că este trupa ei, The Serpents. Ei sunt trupa de tineri care a fost mereu alături de noi, oamenii ăia cu care mereu râzi și te distrezi în backstage, iar când urcă pe scenă au grijă să te apropie de ei prin piesele lor.

Săptămâna aceasta, mai exact joi, ei își vor lansa primul album printr-un concert la Casa de Cultură „Liviu Rebreanu” din Năsăud. Cu ocazia aceasta ei ne-au răspuns la câteva întrebări, care i-au făcut cu adevărat de-ai noștri.

Î: Cum a început totul pentru The Serpents?

R: Marius Muntean este colegul meu de clasă și îl știam deja de doi ani. Alex Ivanciuc își dorea și el să intre în trupă, iar pasiunea pentru muzică ne-a unit în 9 septembrie 2018.

 

Î: Inițial a fost trupa Bloom, nu? Din ce motive v-ați destrămat și ai realizat trupa sub o altă formă, mai exact The Serpents?

R: Foștii mei colegi din trupa Bloom sunt prietenii mei de suflet, cu care am avut o colaborare frumoasă. Dar cu unii n-am fost compatibili pe plan profesional. Iar alții au considerat că școala e mai presus de hobby și i-am înțeles. Oricum păstrez în suflet amintirile frumoase și îmi rămân în continuare la fel de dragi ca și atunci când eram o trupă.

 

Î: Am înțeles că tot ce știți ați învățat singuri, de unde a venit pasiunea asta pentru muzică?

R: Fratele meu mai mare și-a dorit o chitară. După câteva tentative eșuate de a cânta și-a găsit alte priorități, iar chitara aceea prăfuită, copil fiind, a devenit jucăria mea preferată. De la zdrăngăneală la ciupitură, de la ciupitură la un acord sau un tutorial pe YouTube și câteva sfaturi bune de la un prieten drag, Puri Bogdan, am început încet-încet să-nvăț și să transform zdrăngăneala în muzică. Pasiunea izvorăște întotdeauna din suflet. Alex Ivanciuc, cel mai tânăr membru, tot din pasiune ni s-a alăturat. Și într-o vară a exersat atât de mult doar de dragul de a face parte din trupă. Pe Marius l-am descoperit la ora de română, când a citit prima lui poezie, și-am reușit să-l fac să-și depășească timiditatea și să arate tuturor cât de talentat e. În ochii mei ei sunt artiști prin tot ceea ce fac.

Î: Ați făcut vreodată o prostie și să iasă ceva mișto din asta?

R: În general suntem copii cuminți și nu ne ținem de prostii. Am început cu cover-uri. Într-o zi, după repetiții, Marius ne-a arătat o poezie scrisă de el și Alex m-a provocat să fac o linie melodică pentru aceea poezie… Așa a început totul, în joacă. Am văzut că se poate și am continuat.

Î: Pană acum, care a fost cel mai greu obstacol de trecut ca un tot?

R: E greu că trebuie să ne descurcăm în mare parte singuri. Părinții ar vrea să ne ocupăm mai mult de școală și nu ne încurajează acest hobby. Ar mai fi probleme financiare, lipsa sponsorilor. Singura noastră sponsorizare ca trupă a venit din partea firmei Dimex, care ne-a oferit contravaloarea unui set de tobe. În general, arta nu este o prioritate în România, din păcate, și dacă vrei să ieși puțin din mulțime ești privit ciudat.

Î: Care a fost inspirația primului vostru album?

R: Tot ce este în jurul nostru ne-a inspirat. Oportunitatea însă a venit atunci când Stryke Brumar Alex, de la MadHouse, ne-a propus să intrăm în Mad World alături de alți tineri talentați. Înregistrând azi o piesă, mâine alta, ne-am trezit că am înregistrat un întreg album.

Î: Când v-ați văzut cu albumul în mână, prin câte stări pe minut ați trecut?

R: După atâta muncă nu poți să simți decât bucurie și împlinire că munca nu ne-a fost în zadar.

 

Î: Cum e să fiți vedetele orașului, bănuiesc că lumea vă cunoaște?

R: Vedete e prea mult spus, nu vrem decât să ajungem prin muzica nostră la suflete oamenilor, să arătăm că se poate, că tinerii de azi pot să-și transforme pasiunea în ceva palpabil. Da, e o bucurie să vezi în jurul tău oameni care apreciază ceea ce facem, că ne recunosc pe stradă, că ne scriu mesaje în mediul online și în privat cu aprecieri pozitive vizavi de muzica noastră. Asta nu poate decât să ne ambiționeze să continuăm ceea ce am început.

Î: Care este cel mai enervant membru al trupei și de ce?

R: Nu există așa ceva. Ne respectăm și ne acceptăm unii pe alții cu toate ale noastre. În general suntem oameni de cuvânt, cu coloană vertebrală și un suflet mare, de aceea ne simțim în trupă ca într-o familie.

Î: La ce să ne așteptăm joi, când ne vedem la Casa de Cultură din Năsăud?

R: La bună dispoziție, descoperire de noi talente, pentru că alături de noi vor fi și mulți alți tineri talentați. Un moment de relaxare într-o lume în care parcă goana după bani nu te lasă să vezi frumosul din jurul tău.

Î: Ce alte planuri de viitor aveți?

R: Eu și Marius suntem în clasa a XII-a. Deci, bacul și apoi alegerea unei facultăți sunt prioritare. Desigur vom continua cu muzica, cu siguranță nu ne vom opri aici. Suntem mult prea îndrăgostiți de muzică și ne ghidăm după motto-ul:

Being a musician isn’t about perfection, it’s about passion. People don’t go to shows to hear a perfect performance, they go to feel something.

Asta e doar o mică parte din ce înseamnă de fapt The Serpents, restul poate fi descoperit în cântecele lor, în prezența lor pe scenă, în atât de multe alte lucruri care îi definesc.

 

Autori: 

Deac Alexandra

Lobonț Ștefan

Ordace Ionuț

Retegan Ana-Maria

 

Elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, în clasa a XI a, profil filologie. Îmi împart iubirea între animale, muzică rock și cărți, considerând că viața mea este un maraton de citit. Mi-am dat seama că am mult prea mult timp înainte pentru a nu da curs și acestei provocări, pe numele ei POV21.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*