Învățământul în România – mult prea teoretic și aproape degeaba

"în De citit/Gândurile POV21" "de POV21"

Cu toții știm că învățământul în România nu e tocmai cel mai strălucit. Nu este nici cel mai atractiv sau cel mai accesibil pentru elevi. Totuși, elevii și studenții reprezintă viitorul țării.

Generația asta are nevoie de toate condițiile pentru a înțelege ce îi așteaptă în continuare. Au nevoie de o viziune asupra viitorului, pentru că acești copii vor fi aruncați în viață după terminarea liceului sau a facultății. Majoritatea dintre ei se simt absolut neștiutori, fără o perspectivă de viitor, fără o imagine de sine stătătoare, fără un scop, dezorientați.

„Singurul lucru pe care îl știu este că nu știu nimic.”

Afirmă Socrate, faimos filosof antic. Spusele sale sunt oglinda a ceea ce simte un elev român zi de zi, când se trezește cu noaptea-n cap sau se grăbește pentru a nu întârzia. Acest fapt determină lipsa grijii de sine, unii plecând fără ca măcar să ia micul dejun, fără să fi prins 7 ore de somn, toate acestea pentru a ajunge la școală, liceu sau facultate la timp. Pentru a ajunge în instituția aia mohorâtă și învechită atât din punctul de vedere al aspectului, cât și din punctul de vedere al metodelor didactice și al aparaturii.

Elevii și studenții sunt viitorii adulți ai României.

Adulți care habar nu au să schimbe un bec și să lucreze cu mâinile, nu știu ce înseamnă un lucru practic, munca în sine. Noi nu știm decât să reproducem papagalicește lecția aia grea și fără sfârșit de la biologie. Cu toate că… profesoara a zis clar să învățăm logic, pentru că altfel uităm tot după ce ne-am văzut cu zece în catalog și cu sacii în căruță. Știm să rezolvăm o problemă de două pagini la fizică. Știm să înmulțim matricile ălea mișto cu șapte linii și șapte coloane. Vorba vine, că profesorii zic că nu ne trebuie nouă așa ceva.

Întrebarea totuși e dacă ne trebuie ceva din ceea ce învățăm cu adevărat

Nu știm să reparăm scaunul ăla vechi de 10 ani pe care ne legănăm în pauze și-n ore, pentru că ne găsim alte ocupații între plictiseala datorată teoriei exagerate și „scârba” de la atâta învățat de lucruri care știm că n-o să ne ajute când ne păcălește vânzătoarea de la magazinul de la colțul blocului și ne dă cu 10 lei mai puțin.

Mi-am pierdut ani întregi prin școli și la începutul sfârșitului realizez că nu am învățat ceea ce mi-ar fi plăcut să învăț, nici pe departe ceea ce mi-ar fi fost util.

Teoria asta o fi și ea bună la ceva, nu? Cu asta se laudă învățământul în România. Am învățat de la colegi să privesc mereu partea bună a lucrurilor („Ai luat cinci! Măcar n-ai luat patru.”) și am ajuns la concluzia că, într-un fel sau altul, la școală ne-am antrenat creierul, ca să zic așa; alt plus din partea acestei teorii băgate pe gât în cantități industriale, îmi pare rău, dar nu văd. (bineînțeles acea „cultură generală” e și ea prin peisaj).

Dar n-o să mă felicite nimeni, niciodată, în viața de zi cu zi pentru cât de „forțos” mi-e creierul de la toate limitele și integralele ălea.

Pot să număr pe degete de câte ori am văzut un experiment în laboratoarele de fizică și chimie. „Nu avem echipament”, este răspunsul trist al profesorilor. Însă ferească Dumnezeu să le zici că tu nu le înțelegi teoria. Mai ales după ce ți-au explicat-o printr-o formulă pe care au demonstrat-o pe o tablă întreagă. E posibil să te alegi cu niște priviri urâte.

Nu mi-a vorbit nimeni despre meserii, tot ce-am auzit des, chiar încontinuu, a fost: „Sunteți clasă de științe, de ce nu vă duceți la medicină?”. Da, ok, trebuie să învățăm toată teoria aia, dar pe noi de ce nu ne învață nimeni ce presupune fiecare meserie, astfel încât să ne dăm seama pe ce drum s-o apucăm? De ce nu mă învață nimeni ce presupune a fi electrician sau inginer? De ce nu-mi spune nimeni că există atâtea posibilități, că dacă vreau pot să fiu și croitoreasă?

Școala te învață să gândești, „te ține în priză”, dar nu-ți oferă un orizont clar.

Învățământul în România nu te pregătește să-ți plătești facturile. Nu te previne asupra numărului de joburi prost plătite pe care le vei avea până să reușești. Nu te pregătește pentru eșec. Nu te învață să fii om. Te învață că toate astea le descoperi singur și nu sunt sigură cât de ok și de etic e să arunci niște copii în viață, fără ca măcar să le dai câteva indicii.

Educația e, în primul rând, voluntară, dar trebuie să fie și plăcută.


Autor: Georgiana Badea

Sunt clasa a 12-a, la Liceul Teoretic Decebal din Constanța. Iubesc chimia și mi-aș dori să ajung profesoară de chimie. Vreau să ofer tuturor o părticică din mine, din ce cunosc, din ce iubesc și din ce gândesc. Singurul meu regret e că nu pot să știu mai mult decât mi-e dat să știu.

1 Comment

  1. Un articol slab care lasă mult de dorit. Ideea este deja discutată/comentată peste tot. Articolul nu aduce nimic nou, din păcate. Intenția este bună, practica mai puțin. Succes mai mult pe viitor!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

sunt eu

  același eu ce poartă numele blestemat povara noastră umană eul pe
Picături pe Suflet

Picături pe Suflet

Îmi aștern gândurile pe o foaie pătată de cerneală mă gândesc la
Derulează înapoi