Elevii de la sat povestesc despre viața de oraș

"în De citit/Diverse" "de POV21"

Cred că toți avem măcar un coleg de la țară care s-a mutat cu școala la oraș. Întâlnim acest lucru mai ales la liceu, când elevii fie aleg un liceu de oraș, care e mai bun, fie sunt împinși de situație spre mediul urban, fiind nevoiți să facă naveta. Oricum ar fi situația, acești elevi trebuie să se adapteze vieții de oraș, să se acomodeze altor oameni și altor situații. Noi am ales să cerem câteva păreri colegilor noștri, care au dat viața de elev din provincie pe viața de licean orășean, iar răspunsurile au fost pe măsură:

Luis Gheorghe Rus, Colegiul Național „George Coșbuc”, Năsăud, clasa a XI-a:

Luis Vasile Rus

„Păi, ca navetist, pe mine efectiv mă deranjează faptul că noi, mergând cu trenul, dispunem de un singur vagon. Și nu avem locuri pentru cei care merg cu trenul pe ruta Nimigea-Năsăud.”

 

Vasile Ionuț Ordace, Colegiul Național „George Coșbuc”, Năsăud, clasa a XI-a:

Vasile Ionuț Ordace

„Nu știu să am vreo dezamăgire. Probabil faptul că lipsesc dulapurile alea ca și în liceele americane. Legat de transport? Câteodată îmi sparg țurțurii de la nas dimineața. Și ar mai fi de menționat și căldura care mă așteaptă în zilele de primăvară cu drag în autobuz, care face ca o parte din oameni să emane un miros <<extraordinar>>. Să nu mai zic de oboseală. Mai ales de oboseală.”

 

Maria Ionela Jarda, Colegiul Național „George Coșbuc”, Năsăud, clasa a XI-a:

Maria Ionela Jarda

 

„În calitate de elev de la țară, care învață la oraș, pot spune că urăsc să merg cu autobuzul. Că, practic, mă simt ca în H2O: cum se transformau alea în sirene, așa mă transform și eu vara. Mă topesc ca ceara. Iar pe perioada iernii sunt un fel de pinguin. Despre ceilalți colegi de la sat care au dat de oraș? E foarte interesant să văd cum, odată cu intratul la liceu în oraș, toți se transformă. Unii în bine, alții în rău. Mulți în rău. Cert e că e greu să faci naveta, mai ales când te trezești devreme. Trezitul la 5-6 e un chin. Partea bună e că, la un moment dat, din nevoia de adaptare, înveți lucruri noi.

Eu, de exemplu, am descoperit că pot face 3-4 lucruri deodată atunci când sunt sub presiune. Și mitul că femeilor le ia mult să se pregătească este distrus când faci naveta la oraș. În 5 minute poți face toate lucrurile pe care de obicei le-ai face în 2-3 ore. Autobuzul nu te așteaptă, prințesă. Am învățat pe pielea mea.”

 

Andreea Tănase, Liceul Militar „Dimitrie Cantemir”, Breaza, clasa a XII-a:

Andreea Tănase

„Nu se fac diferențe. Am întâlnit foarte puțini elevi care fac mișto pe tema asta. Iar în rândul profesorilor, niciunul nu face discriminări între cei de la sat și cei de la oraș. Stau destul de departe de liceu și merg rar acasă, asta e cel mai rău. Suntem 12 fete în cameră și rar se întâmplă ca toate 12 să vrem să facem același lucru. Stăm cam 12 ore din 24 împreună, cu băieții din clasă adică, și, din fericire, eu personal mă înțeleg cu majoritatea. Dar, dacă nu aș face-o, ar fi aproape imposibil să urmez acest liceu. A fost greu pentru mine, pentru că nu eram prea sociabilă și nu am avut pe cineva care să fie lângă mine și să înțeleagă prin ce trec. Cu timpul, am învățat din greșeli și am început să citesc cărți de dezvoltare personală.

Majoritatea își căutau un grup aici. Fiecare fată voia să stea cu cele mai populare și se băteau pe asta. Dar am învățat să îmi păstrez părerile și să nu mă schimb doar pentru ceva ca popularitatea. Să am principiile mele și să nu le încalc doar de dragul unei etichete din liceu. Și mi-a fost foarte bine de când mi-am dat seama de astea. Plus că a fost amuzant să privesc din exterior bătaia lor .”

 

Sorana Mălai, Liceul Teoretic „Lucian Blaga”, Oradea, Absolventă promoția 2019:

Sorana Mălai

„M-am mutat la oraș când eram într-a XI-a, pentru că a fost necesar. La liceul unde am fost, în sat, nu exista seriozitate din partea multor profesori. Nu făceai, practic, mai nimic, doar engleză. Profa de engleză era o doamnă. A fost preferata mea. M-am mutat la oraș cu mama, în chirie, pentru că ea muncea deja în oraș. Colegii mi s-au părut destul de prietenoși, la fel și profesorii. Asta mi-a fost prima impresie. Pe urmă, am ajuns să îi cunosc pe toți și să realizez cu cine rezonez și cu cine nu. M-am împrietenit cu câteva persoane, cu care țin legătura și acum. Anul ăsta am terminat a XII-a.E normal să nu rezonezi cu toată lumea, nu trebuie să te simți ciudat. Trebuie să te înconjori cu oameni cu care ai lucruri în comun și de la care ai lucruri bune de învățat.

Asta e foarte important: să nu te lași influențat negativ de nimeni, nu doar în liceu, ci în viață, în general. Nu am intrat la liceul pe care îl voiam, nu pentru că nu aveam media necesară, ci pentru că nu erau locuri. Așa că am ajuns la un liceu care nu era de top. Am acceptat situația. Eu eram bucuroasă că am plecat de la fostul liceu. Mi-am dorit să iau note mari la Bacalaureat ca să-mi demonstrez mie că pot fi la același nivel cu cei care termină la un liceu de top, pentru că oricum la facultatea la care am dat nu contează notele de la bac. Am avut media 9,45 și m-am bucurat mult.

Poți învăța singur, ai nevoie de ambiție și, foarte important, folosește-te de internet cu cap. Găsești absolut ce vrei.”

 

Georgiana Crainic, Liceul Teoretic „Lucian Blaga”, Oradea, Absolventă promoția 2019:

Georgiana Crainic

„Eu am trecut de la școala de la țară la cea de oraș la o vârstă destul de fragedă, adică în clasa a V-a. Pe atunci eram cam necoaptă și eram livrată în fiecare dimineață de tata, tot el era cel care prelua coletul la finele orelor. În timpul gimnaziului am reușit să mă integrez destul de bine, iar faptul că nu locuiam în mediul urban nu a constituit o reală problemă. Pot spune că eram prietenă cu toți din clasă. Profesorilor nu prea le păsa de domiciliul elevilor, tot ceea ce conta era să fii bine pregătit la ore.

Eee, dar cum o minune nu ține mult, a venit și liceul. Am schimbat școala, iar profesorii noi erau parcă mai interesați de originile adolescenților decât de predarea materiei. Aici am început pentru prima dată să aud că sunt țărancă. Spre surprinderea mea am aflat, de la dirigintele clasei, faptul că provin dintr-un mediu defavorizat, cu toate că satul în care locuiesc are de toate: canalizare, apă curentă, electricitate, ba mai mult, străzi asfaltate. Un plus este că satul meu e situat la aproximativ 9 kilometri de oraș. Las la latitudinea voastră, a cititorilor, să decideți dacă este adevărată afirmația. Acela a fost momentul care mi-a pus capac. Până atunci am crezut că le-am auzit pe toate. Dar, totuși, el s-a gândit că lipsește cireașa de pe tort.

Ce mi-a displăcut din totdeauna a fost faptul că făceam naveta. Adică foloseam autobuzul și tramvaiul pentru a ajunge la școală, pentru că pachetul a crescut și se descurca. Mă trezeam dimineața la ora 6, ajungeam mai tot timpul prima în clasă. Mai auzeam replici precum: „vine de pe sate, de aia ajunge așa repede”, care îmi luminau diminețile și îmi sporeau pofta de studiu. Nu am înțeles niciodată ce problemă au unii cu faptul că nu stai la oraș. Îmi place mediul în care trăiesc. E unul liniștit. Am văzut că de ceva timp și orășenilor le place, că au început să se mute la sat.”

 

Ana-Maria Retegan, Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița, clasa a XI-a:

Ana-Maria Retegan

„Niciodată nu mi-am dorit să mă mut cu liceul la oraș. Am făcut asta, numai pentru că nu am avut de ales. Clasa a IX-a a fost grea pentru mine. Nu era doar naveta, era și presiunea unui liceu de top. Naveta mă storcea de toată energia de care dispuneam. Colegii? Ei au fost extraordinari din prima clipă. Nu am auzit niciodată, nici din partea colegilor, nici din partea profesorilor: Tu ești de la țară, deci nu poți, nu știi! Acum nu mă mai deranjează naveta, sunt în clasa a XI-a, și parcă îmi place într-o oarecare măsură, deși am devenit scârbită de părerea oamenilor față de elevii navetiști. În autobuz nu se prea arată respect față de ei.

Da, sunt copii. Dar copiii ăștia au stat 5, 6 sau 7 ore la școală, s-au trezit la 5 sau 6, iar acum ai pretenția să fie săritori și să-ți ofere locul ăla amărât. Sincer, nu îmi prea las locul, doar oamenilor pe care îi cunosc și nici asta foarte des. După 6 sau 7 ore de cursuri și o trezire la ora 6 nu am chef să stau 30 de minute în picioare, ținând cont că plec dimineață înainte de ora 7 de acasă și ajung pe la 15, asta în cazurile fericite. Ce-i drept și trist în același timp e că, încet-încet, mi-am mutat cam toată viața în oraș, de la prietenii la activități, însă asta nu reprezintă un impediment.”

Acestea fiind spuse, dacă ești de la țară și faci naveta, ajungi să cunoști mulți tineri de vârsta ta. Iar, dacă stai la internat, ei bine, colegii îți devin familie. Chiar dacă uneori nu pare, ai multe de câștigat din acest du-te-vino pe care îl reprezintă învățatul la oraș. Chiar și simplul fapt că ești peste măsură de matinal poate fi un plus, dacă vrei.

 

Autori:

Georgiana Crainic

Ana-Maria Retegan

Elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, în clasa a XI a, profil filologie. Îmi împart iubirea între animale, muzică rock și cărți, considerând că viața mea este un maraton de citit. Mi-am dat seama că am mult prea mult timp înainte pentru a nu da curs și acestei provocări, pe numele ei POV21.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Monolog

Dacă ai știi că rugăciunile Au post scriptum lacrimi Ai mai venera

Nimic Special

strada din fața apartamentului și-a pus încredere în luminile publicului ce ne
Derulează înapoi