Despre cum faci față bullyingului

"în Diverse" "de POV21"

O insultă azi, două mâine. La a treia ripostăm! Cum? Oare m-ai crede dacă ți-aș zice că un compliment e una dintre metode? Sau cum spunea bunica: Omului rău să îi răspunzi cu bine! 

 

Te-a jignit multă lume, te-au bârfit, te-au batjocorit, dar câinii latră, ursul merge, nu? Cumva, doar tu știi cum, ai lăsat răul în spate și ești omul de azi. Sau poate nu. Oricum ar fi, te invit la o șuetă. Dacă cineva te-ar întreba pe stradă, absolut aleatoriu despre viața ta, ai avea suficient curaj, tărie de caracter încât să o povestești ca pe un film bun văzut la cinema? De comedie, romance, dramă, horror, all in one. 

Cu toții am văzut, auzit, trăit la un moment dat în viață fenomenul numit BULLYING

Dar ce este, mai exact? 

Deşi, potrivit unui raport OMS,

România se situează pe locul 3 la nivel european când vine vorba de bullying,

un termen particular pentru acest fenomen nu există în limba română.

 Hărțuire, am putea spune, dar e un termen mult prea general. Preferăm să îi zicem țață vecinei de la doi care povestește la tot blocul ultimele bârfe, mai mult sau mai puțin inventate. Puțin mai mult. Iar pentru colegul ăla care ți-a făcut anii de școală de neuitat, cum i-am spune? Omul bun la toate. Înjură, bate și îți face zilele amare.

Și atunci putem oare să găsim un cuvânt care să descrie ceea ce se formează în sufletele victimelor, dar mai ales ale agresorilor? Putem să găsim o explicație pentru nevoia acestora de a fi răi? Bullyingul există de când lumea și probabil mereu va exista, la fel ca balanța dintre bine și rău, dar e mult mai mult decât credem. 

 Care e faza?

Legea spune în felul următor: dacă nu ai avut parte de bullying în generală, stai calm că vei avea în liceu. 

 Iar asta schimbă oameni: fie în bine, fie în rău. Sunt acele persoane care țin piept și sunt brave și cele care se descurajează.

Poţi fi bullied din absolut orice. Oamenii care fac asta dau dovadă de o perseverenţă care i-ar ajuta foarte mult dacă ar fi canalizată pe ceva productiv. Odată ce au văzut ceva la tine, nu te lasă până ce nu găsesc o verigă slabă: poate eşti nesigur pe tine din cauza înfăţişării, sau poate pentru că nu eşti bun la sport, la mate, la ceva. Odată ce găsesc veriga asta slabă, se ţin cu dinţii de ea, în timp ce încearcă să mai găsească şi altele. Aşa că nu contează că eşti o persoană bună, că-i ajuţi pe toţi: dacă li s-a pus pata pe tine, rămâi ţinta lor.

Da, există tachinări. Da, există joacă. Dar lucrurile astea ar trebui să se considere „joacă” atâta timp cât TOŢI se distrează. E un lucru pe care mulţi nu îl înţeleg.

Comportamentul ăsta poate avea mai multe cauze. Nu toţi sunt „invidioşi” sau, pur şi simplu „răi”. Unii sunt victime ale violenţei în familie, sau sunt şi ei batjocoriţi de alţii. Uneori frustrarea se amestecă cu aroganţa, iar împreună dau impresia asta de superioritate.

Am stat de vorbă cu oameni care au experimentat această…senzație.

Was there, try that… iar opiniile lor, poveștile lor te fac să te gândești de două ori înainte să le pui negru pe alb, căci toată treaba asta e mult mai complicată decât credem. 

Am învățat de la profa de psihologie că nu e important numele unui om, ci ceea ce a trăit și realizat astfel încât să îl ții minte.

N-am făcut din poveștile lor interviuri, ci am stat la o vorbă ca într-o seară cu prietenii, când spunem tot ce ne apasă, căci seara aia e despre noi.

Viața însăși e despre fiecare dintre noi.

Și fiecare a trăit tot felul de nebunii, dezamăgiri, bucurii, fiecare avem amintiri neștiute, nebănuite din exterior, dar al naibii de fragile, de tăioase în interior. Și cred cu tărie că tăișul amintirilor grele ale vieții ne-a întărit caracterul fiecăruia. S-a schimbat ceva la noi odată cu astea. În bine sau în rău. În ei am văzut acea schimbare. Fiecare retrăia altfel amintirea bullyingului, unii au trecut peste, au făcut din asta un motiv să strălucească mai tare în fața răutății oamenilor, iar alții au avut o reținere evidentă, acel mai bine lasă. 

 Cum au trăit ei fenomenul?

,,Când eram în gimnaziu, aveam nişte colegi care se tot luau de mine din orice. Îmi puneau porecle, îmi aruncau mâncarea pe jos, râdeau de mine, aş putea spune că era full pack. Eu mă gândesc că făceau asta pentru că aveam note bune la şcoală, profesorilor le plăcea de mine şi aveam şi propria mea pasiune: gătitul. Lucrurile astea mă afectau foarte mult. Părinţii mei au fost cei care m-au susţinut. Deşi nu au putut să mă sfătuiască decât să nu îi bag în seamă, au fost acolo pentru mine tot timpul, iar acum sunt foarte fericit că m-am dus şi am vorbit cu ei.  Chiar dacă i-am ocolit, ei nu s-au oprit, aşa cum aş fi crezut. 

Cu timpul, însă, am realizat că nu eu eram cauza, ci victima.’’  îmi spunea un tânăr bărbat.

O frumusețe remarcabilă, inteligentă, de un caracter fenomenal mi-a dezvăluit o parte mai puțin cunoscută a vieții sale:

,,Toate acțiunile pe care urmează să le enumăr au avut urmări negative asupra atitudinii mele față de cei din jur. În primul rând, mi-am pierdut treptat încrederea în propriile forțe, ulterior am devenit o fixistă, căutând nonstop perfecțiunea, de aici a rezultat stresul, iar o dovadă a fost creșterea în greutate.

Mă porecleau Einstein, căci a avea note bune, aparent a fost motiv de hate. 

Iei zece după nume, căci ești preferata profei, dar tot o țărancă rămâi. 

Apoi a intervenit problema greutății, consecința hărțuirii constante, la stres mănânci, vorba aia. Fiind complexată de propriul corp, îl ascundeam prin haine largi, mă ascundeam pe mine.  Asta mi-a știrbit încrederea în propriile forțe. Am ajuns să-mi fie frică să comunic cu oamenii, să mă închid în propria lume, în care eram cea mai bună, probabil eram ceea ce îmi doream să fiu și în realitate, adică un om puternic și sigur pe el. Am ajuns să prefer singurătatea, să aleg cititul în loc să-mi fac prieteni, să mă distanțez de lume, să-mi fie frică să ies din casă din cauza modului cum arătam.’’. 

O altă ea nu mi-a dezvăluit prea multe, dar esențele tari se țin în sticluțe mici. Mi-a spus următoarele:

,,Am avut o cea mai bună prietenă pe atunci, de la ea a început tot. A început să le spună tuturor minciuni despre mine și familia mea. Nu înțelegeam de ce copiii se îndepărtau de mine, dar până la urmă am aflat. Le explicam că nu e adevărat, dar ea era mult mai strong, avea o personalitate puternică, dar nu în sensul bun. Iar asta m-a ajutat să îmi aleg mai bine oamenii lângă care vreau să stau.’’ 

Dacă am început cu părerea unui el, termin cu o uimitoare ea:

,,Slabă, mică și afurisită. Aia mi-a fost descrierea de când mă știu. Cu timpul a ajuns să mă amuze descrierea asta, dar la început îmi luam hate-ul cel de toate zilele. Tu nu vezi, ești osul și pielea! Faci greva foamei, mă, fată? Nu, doar că de-a dracu ce sunt, nici grăsimea nu se lipește de mine. Aia e, așa sunt. Mi-am dezvoltat în timp un mod de a face singură mișto de asta, căci m-am acceptat pe mine, iar părerea mea e cea care contează pentru mine și a naibii să fiu de nu-mi place cum arăt!’’

Dar oare de ce apare bullyingul, hărțuirea? 

Din lipsa de ocupație, spunea mama. Omul care știe ce are de făcut în viață, care face ceva bun cu timpul său și are un dram de inteligență nu și-ar pierde timpul cu asemenea lucruri. Îi dau dreptate, dar mai adaug și că frustrările, temerile, insecuritățile, complexele nasc în unii oameni un sentiment indescriptibil care se poate manifesta și așa. Prin întoarcerea monedei.

Unii sunt răi pentru că nimeni nu i-a învățat să fie buni.

Asta au văzut, asta au făcut.

Încercați o chestie, poate inițial vi se va părea ciudată. Omului care vă face rău, care vă spune lucruri rele, în discuția cu el afirmați ce spune.

Ești o tocilară! Da, sunt. Ești osul și pielea! Da, sunt. Ești antisocială. Da, sunt.

Veți vedea surprindere, căci nu se așteapta să fiți de acord cu ei.  Ați aruncat bomba afirmatului, mai scoateți un as din mânecă. Un compliment. Ești urâtă! Da, sunt, dar tu ai un zâmbet foarte frumosTry this, thank me later. 

Și încă ceva!

 Şcoala a început recent aşa că, dacă vedeţi un copil singuratic şi care pare trist, nu-l batjocoriţi şi nu-l ocoliţi! Fiţi prietenoşi. Chiar dacă pentru voi nu e mare chestie, pentru el va conta enorm. O vorbă bună, un sfat, un ajutor e mereu binevenit.

Până la urmă, oameni suntem!


Autori:
Luigia Gabriela Sterie
Raluca Călin
Lorena Morariu
Georgiana Crainic

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Flux

Îmi curg prin vene zilele cu soare: Cu râsete, cu cântece, cu
sinteza unei vieți

Sinteza unei vieți

îngheț. prin timp și spațiu mă retrag din poveste tremur. prin potop
Derulează înapoi