Urlet Imaterial
Urlet Imaterial

Apusul înecat de norii de mercur
Luminează calea eternului pierdut
Spre ființă din neființă, în etern sejur
Călătorește-n timp, prin spațiul nenăscut.

Sari din cavou direct în albul lumii
Și zbori mult prea sus spre soare,
Până când ți se topesc aripele
Și cazi spiralat în mare.

Stelele din ceruri nechează,
Dedesubt, vidul purpuriu
În violete aurore luminează
Mortul care-a fost cândva viu.

Iar materia, pe scurt, dispare.
Reapare, iar dispare, reapare.
Ca viața în ultimele clipe lente
Când te înneci în disperare,

Cu propriile sentimente.


Foto: Lup Anamaria