totul este pian pe unde străbat
am lăsat & las în urmă
doar o aposiopeză matură
izolării stradale
cu voci distanțate & sinecate țigărilor
ce mi-au oferit un act de superioritate.
dacă nu aș avea prieteni/dușmani
ar putea fi riscant să fie axiomatic
ca să trag o linie clară pentru izolare.
ceea ce-mi place să văd
este că totul se tratează cu intimitate
când trebuie să îmi urmez visul
de a fi într-un univers feeric și uitat
printre miile de stele pierdute în cosmos.
Ionuț Dumitru
