Clișee și dezamăgiri – De ce suntem triști cronic?

"în Citește-mă!" "de POV21"

Viața e tristă, sumbră și etern melancolică… Toți ne pierdem la un moment dat în clișee și dezamăgiri, oricât de imposibil ar părea, e posibilitatea întruchipată.
De la prima căzătură, prima dezamăgire în dragoste, observăm adesea că viața noastră e un interminabil șir de erori.

Erori mici, minuscule, mari, mijlocii și imense.

De câte ori ți-a părut rău că ai spus o vorbă la nervi? De câte ori ai plâns când cineva ți-a răspuns sacadat, jignitor sau nici măcar nu ți-a răspuns? De câte ori ai plâns singur în sumbră tăcere? De câte ori ai citit o carte doar pentru a te calma, sau a uita vreun eveniment nefericit?

Presupun eu, că de multe ori… Așa suntem concepuți noi ca oameni…

Ne pierdem în clișee și dezamăgiri, iar mai apoi ne regăsim în micile bucurii care ne salvează viața. Speranța e ultima cale de scăpare, dar vezi tu, mori tu și trăiește speranța, care amăgește omul și îi înalță sufletul ca mai apoi să îl dărâme.

Acesta e paradoxul secolului în care trăim.

Pierzi oameni, pierzi clipe, pierzi timp, pierzi suflete, iar uneori te pierzi și pe tine. Și cel mai greu lucru e să te regăsești…

Într-un om, o carte, un trecător sau o fotografie veche… Te regăsești dar nu te mai recunoști, timpul trece și te schimbă… Nu mai recunoști, nici măcar omul din oglindă… Și cel mai devastator lucru e să nu găsești linia de plutire, să nu ai acel echilibru constant de care ai mare nevoie…

De aceea oamenii plâng, scriu, râd, citesc, se plimbă sau își aleg un animal de companie, pentru că în toate acestea regăsești și o parte din tine, poate că nu e substanțială pentru omenire, însă e motivantă pentru tine. Alege să fii tu cel care nu se pierde în clișee și dezamăgiri, cel care luptă cu sine pentru o oră de mai bine, cel care schimbă suflete reci în zâmbete calde!

Și fii Fericit, e un dar pe care mulți nu și-l permit!


Autor: Andra Crețu
Foto: Capătă Andrei-Bogdan

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Monolog

Dacă ai știi că rugăciunile Au post scriptum lacrimi Ai mai venera

Poezie la dublu

Hai, vino să ne iubim într-un vers nou Să fim protagoniști ai
Derulează înapoi