Și moartea e o formă de viață

Și moartea e o formă de viață

"în Poezie și literatură/Texte" by

cimitirul e un loc unde morții
mănâncă pământ
și beau apă de ploaie
(unii amestecă noroiul cu apa
-un fel de cafea mai puțin amară-)

în cimitir copacii nu se ofilesc
nu mai au această capacitate
frunzele rămân verzi doar la suprafață
(pe interior sunt deja putrezite)

la miezul nopții ciorile scot ochii morților
și îi înlocuiesc cu boabe de fasole
pentru a-i orbi
pentru a-i face să se atingă de alte corpuri
muribunde

în cimitir întunericul e un fel de lumină
și lumina e un fel de beznă
(alteori e ceață sau alteori nici nu e)

până și marile speranțe
iau naștere din pământ
și sfârșesc în sicrie

cimitirul ascunde marile speranțe
sub straturi de flori care oricum
urâțesc mormintele
(numai ploaia le readuce frumosul)

cimitirul e un loc unde viii se prefac morți
sunt doar niște actori
ce nu-şi vor învăța niciodată replica
„Am murit sau am să mor murind”


Autor: Ana Maria Murariu
Foto: Morariu Lorena

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

alb

Alb

Aripi pictate cu alb Bătând rece și calm – Într-un Univers alb,
Vals

Vals

Pe podeaua de lemn arămiu Rămași am fost, Lăsați înjunghiați de propria
Mi-am ales moartea

Mi-am ales moartea

Iluzii crainice în gândul meu, Abis frământat de dor Rămase azi fără
Felinarul

Felinarul

Cum arată o noapte perfectă de vară? O mică plimbare și un
Derulează înapoi