Crăciun

Pentru mine și în august este Crăciun

"în De citit" "de POV21"

Sunt persoana aceea care dacă a văzut în calendar „1 septembrie” deja se gândește să scoată bradul de Crăciun din cutie. Știu că sunteți mulți ca și mine. Da, ascult melodii de Crăciun inclusiv vara, în căști ca să nu deranjez pe nimeni. Am zis să explic puțin nebunia mea. 

Nu este vorba de Crăciun ca sărbătoare în sine, nu de data de 25 decembrie, este vorba de tot spiritul acelei luni. Eu una când spun DECEMBRIE mă gândesc la fericire. La fericirea tuturor

Este un fapt: în preajma Crăciunului toate se așază, peste tot miroase a portocale și toate drumurile duc acasă. Luminițele din orașe te fac să te gândești că merge o plimbare, chiar dacă este frig.

Oh, cât de frumos este să te plimbi cu persoana aia care îți face zilele mai frumoase pe sub luminițe, în frig, fiindcă este un motiv în plus să vă luați în brațe. Totuși, se face incredibil de frig și vă opriți la un coffee shop unde în aer miroase doar a cafea, ciocolată caldă și ceai de fructe. Vă savurați băutura caldă și ție, fată fiind, îți vine ideea de a merge la un Christmas Market, pe el deja îl duce gândul la vinul fiert cu scorțișoară în timp ce tu te bucuri de toate lucrurile mici care ți se întâmplă într-o atmosferă de-a dreptul magică. 

Ajunși acolo ți se înfundă urechiile cu melodii de-a lui Frank Sinatra și Mariah Carey, lucru care te face să zâmbești doar ca să nu începi să cânți din toti plămânii.

Te simți împlinită, fericită și puțin înghețată de la frig dar n-ai vrea să mergi la căldură, este perfect și așa, plus că roșul acela din obraji pe care-l prinzi de la frig este mai frumos ca orice blush. 

Să nu uităm de dorința tuturor de a dărui și fericirea de pe chipul lor când primesc. Este minunat! Iubesc să fac cadouri doar pentru reacțiile tuturor. Inclusiv procedeul prin care trece cadoul: alegerea lui – bineînțeles că orice cadou trebuie să însemne ceva între tine și persoana respectivă căci altfel nu are sens, împachetarea lui – inclusiv funda aceea roșie de pe ambalaj și nu în ultimul rând, dăruirea lui. Țin să menționez că scriu asta cu zâmbetul pe buze dreaming at a white Christmas. 

Este de altfel perioada în care talentele mele de a face dulciuri ies la iveală, nu știu de ce, dar turta dulce niciodată nu-mi iese mai bună ca în luna decembrie, niciodată. Să nu menționez gaura din buget în momentul în care mă duc să iau globuri pentru brad și mă întorc cu decorațiuni pentru toată casa. 

Ajungem și la partea cinematografică. Trebuie să ai un suflet rece ca să nu-ți placă filmele de Crăciun.

Cum să nu te uiți la Elf de minim 6 ori pe an? Bine, pentru oamenii normali la cap măcar o dată. Home Alone, filmul copilăriei mele, chiar dacă știu pe de rost fiecare secundă din acele filme, în continuare le urmăresc cu sufletul la gură și râd la orice parte amuzantă în timp ce bezelele mi se topesc în ciocolata caldă. 

Cum să nu-ți placă Crăciunul? Eu mă regăsesc… mai exact, copilul din mine, speranța și fericirea.

Iubesc frigul, zăpada, simt prima ninsoare, toți o simțim dar nu toți ne dăm seama. Aerul are un miros specific înainte să ningă. Iarna este efectiv partea mea preferată din an. Iubesc când totul se așază la locul lui, când toată lumea este fericită și petrec timp cu cei dragi. Iubesc fiecare lucru legat de luna decembrie, mai ales că la mine luna decembrie începe din noiembrie când deja lumea nu mai are ce să-mi spună căci dacă ar fi după mine ar fi decembrie 12 luni din an. 

Toate sunt mai frumoase de Crăciun.

Din acest motiv pentru mine luna decembrie este atât de importantă. Mă regăsesc și mă bucur de tot și sunt recunoscătoare pentru tot ce-mi oferă Dumnezeu. Mă bucur că trăiesc și că sunt bine. Mă bucur că părinții mei sunt și ei bine, alături de mine. Mă bucur pentru că prietenii mei există. 

Decembrie = explozie de fericire și speranță împletite într-un calm atât de liniștitor. 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Monolog

Dacă ai știi că rugăciunile Au post scriptum lacrimi Ai mai venera

Nimic Special

strada din fața apartamentului și-a pus încredere în luminile publicului ce ne
Derulează înapoi