Voiam să creștem…

"în De citit/De simțit" "de POV21"

Ieșeai ziua la joacă și te întorceai seara, iar cât ai clipi ai devenit un adolescent ce nu poate sta lângă ceilalți fără să își facă probleme legate de cum arată? Nu, nu ești anormal. Ești doar adolescent. Vrei să ai din nou zile bune în care îți pasă doar dacă te lasă la joacă? Nu, asta nu se poate. Pentru că toate au timpul lor. Așa cum voiam să creștem, acum vrem să fim din nou mici… Problemele apar, orele de somn dispar, bine ai venit în viață!

Trecând peste această poveste tristă în care toată lumea crește…

Mereu am fost enervată de această problemă a vârstei mele: am crescut destul încât lumea să îmi dea responsabilități de adulți, dar nu destul de mult cât să fiu considerată de-a lor, plus să fiu numită necoaptă. Nu putem decât să ne străduim să le demonstrăm că suntem mai mult decât niște puști și să le arătăm cât de bine ne putem descurca și cu responsabilitățile.

Pentru toți cei care au văzut videoclipurile de pe youtube cuo zi din viața mea”: nu, asta nu e viața de adult. Viața de adult e plictisitoare și plină de griji, o mâzgălitură rapidă pe cartea vieții noastre cu „am fost viu și astăzi”, dar nu prea, ar trebui toți să adăugăm. Fie că ești la liceu sau la facultate, deja ai început să simți gustul economiilor, al problemelor și al nesiguranței.

Imaginează-ți că mergi pe stradă și găsești 100 de lei pe jos.

Te apleci să îi iei, un șarpe vine și te mușcă de mână, strada începe să se învârtă și aluneci direct în mărăcini. Așa sunt unele momente din viață. Dar trăim pentru momentul în care vezi o persoană ce se apropie și începe să îți scoată mărăcinii. Să îți bandajeze rănile. Să îți aline durerea. Trăim pentru momentele în care ne vindecăm, în care învățăm să apreciem ce ne-a fost dat și să ne bucurăm de orice clipă, fie bună sau rea, pentru că orice amintire frumoasă e o amintire frumoasă, dar orice amintire urâtă e o lecție învățată.

Am avut multe momente în care voiam pur și simplu să iau o pauză de la viață, și multe în care parcă inima mea nu putea face față bucuriei pe care o simțeam, și despre asta este de fapt vorba în orice perioadă a vieții noastre. Ne confruntăm cu tot felul de probleme, dar trecem peste.

Suntem testați la tot pasul:

La școală, la facultate, la noul job de vară, toți vor să vadă dacă suntem pregătiți, iar nouă ni se pare că facem greșeli la tot pasul. Totuși, poate că e mai important să înaintăm, cu tot cu greșelile făcute la tot pasul. Să înaintăm mândri de noi și de pachetul de lecții învățate.

Fă o schimbare la tine și vei vedea că totul în jurul tău o să fie diferit. Ține cont de sfaturi, dar nu îi lăsa să îți ia avântul, pentru că, dacă ești ambițios, te poți înălța spre cer.

Să nu te temi de schimbare, asta înseamnă de fapt progresul. Găsești poate o filmare veche cu tine, cât de naiv erai, preocupat doar de un joc ce acum ți se pare banal și te sperie faptul că ți-ai pierdut farmecul și relaxarea de atunci dar nu, totul ține doar de tine. Nu mai pierde timpul, lucrează pentru visurile tale și apoi arată-le tuturor de ce ești în stare. Dacă ești pe mare, iar școala te-a învățat doar cum să faci o lopată, bucură-te, o poți folosi ca pe o vâslă.

Pesimismul te copleșește?

Atunci exersează-ți zâmbetul în oglindă, iar când îți vine să gândești negativ, zâmbește către probleme. Dacă totul începe din mintea ta, de ce trebuie să te gândești și unde se termină? Gândește-te doar că poți face asta și într-o zi o vei face, am încredere în metoda asta simplă. Apropo de încredere, ce facem când ne pierdem încrederea în cineva? Îl punem pe el să o caute cât timp noi începem un nou capitol, zâmbind către viitor. Trecutul să fie doar despre amintiri frumoase și lecții învățate, ne-am înțeles?

Poate te gândești „Cine ești tu să ne dai sfaturi?”. Cred că deși nu sunt cea mai experimentată, avem câte ceva de învățat de la fiecare persoană. Asta e tot ce am învățat eu. Unele m-au ajutat să ajung unde sunt, iar altele mă ajută să rămân la suprafață. Și vreau să împart cu voi, cei care citesc acest articol. Nu sunt perfectă la niciun capitol. Am învățat, însă, cum să accept că tot ce pot face în momentul ăsta e să lupt pentru următoarea șansă, mai mult decât am făcut-o ultima dată.

 

Foto: Georgiana Seica

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

sunt eu

  același eu ce poartă numele blestemat povara noastră umană eul pe
Picături pe Suflet

Picături pe Suflet

Îmi aștern gândurile pe o foaie pătată de cerneală mă gândesc la
Derulează înapoi