Străin în țara mea

Străin în țara mea – adevărul despre ospitalitatea românilor

"în De văzut/Din împrejurimi" "de POV21"

Un experiment social este o categorie de cercetare umană care testează reacția unui om la anumite situații sau evenimente. În cele ce urmează aș dori să vă prezint un experiment social. Aceste experiment a fost realizat din pură întâmplare zilele trecute în două locuri diferite; l-am început pe Transfăgărășan și l-am continuat în Sibiu. Acest experiment social este intitulat  Străin în țara mea.

În rândurile următoare o să vă dezvălui experiența uimitoare prin care am trecut. Am încercat să aflu un lucru esențial și foarte des precizat la televizor despre români. Mi-am dorit să mă asigur de faptul că românii sunt cu adevărat un popor ospitalier. Voiam să văd dacă vor sări mereu în ajutorul tău în momentul în care o să ai nevoie, însă, din perspectiva unui turist străin.

Străin în țara mea a început în momentul în care am rămas blocat pe Transfăgărășan în așteptarea unui prieten, datorită traficului intens.

Acesta urma să ajungă la mine pentru a merge împreună în Sibiu cu aproximativ cinci ore întârziere față de ora stabilită inițial.

Așadar am fost pus în fața faptului împlinit și eram nevoit sa aleg o variantă din două. Fie l-aș fi așteptat acolo timp de mai multe ore. Fie aș fi încercat să dau de niște persoane binevoitoare, care să mă ajute cu o călătorie plătită până la Sibiu. Alegerea a fost una foarte simplă datorită temperaturii scăzute. Așadar am ales să mă plimb printre oameni și să găsesc o persoană care să mă ajute. Am decis să fac acest lucru vorbind limba engleză, pentru a vedea comportamentul pe care îl au românii față de turiștii străini.

Timp de aproximativ două ore, am discutat cu mai mult de cincisprezece persoane de vârste diferite. Rezultatul a fost unul cu adevărat șocant.

Din acest număr mare de persoane, trei dintre ele au refuzat să se oprească pentru a discuta cu mine. Șase persoane mi-au spus că „nu înțeleg limba engleză”. Doar că îi auzeam cum se îndemnau în grupurile lor să nu mă ajute. O persoană a acceptat inițial cerința mea, însă după ce s-a sfătuit cu iubita lui, aceasta l-a îndemnat să nu mă primească în mașină, deoarece nu are chef de mine. Așadar, într-un final m-a refuzat și el.

Două persoane, în momentul în care au văzut că nu sunt român și poate nu mă descurc nici cu banii, mi-au cerut 300, respectiv 400 de lei pentru un drum de 80 km.

Motiv pentru care i-am refuzat. Nu mi-am dezvăluit adevărata identitate. Într-un final, patru persoane mi-au spus faptul că nu au suficient spațiu în mașină și pentru mine.

Trecuseră aproximativ două ore în care m-am plimbat de sus în jos. Nu am găsit pe nimeni care să mă ajute. Motiv pentru care m-am resemnat și am mers la un restaurant. M-am așezat la o masă. Am comandat ceva de băut și mi-am propus să îmi aștept amicul. Totul s-a schimbat însă în momentul în care doi turiști germani, pe numele lor Johannes și Thomas, s-au apropiat de masa mea. M-au întrebat dacă se pot așeza lângă mine, deoarece nu mai erau locuri suficiente în restaurant. Am acceptat fără ezitare și am început să vorbim. Din discuție în discuție le-am povestit experiența mea și fără ezitare mi-au spus faptul că ei urmează să meargă la Sibiu chiar în acel moment și că mă pot alătura lor dacă vreau.

Ei bine, am acceptat și le-am spus că drumul o sa le fie plătit. M-au refuzat în următoarea clipă deoarece erau siguri că dacă poți să faci un bine unei persoane, trebuie să îl faci fără o dorință de tip financiar.

Această experiență mi-a dovedit faptul că mai degrabă o să te ajute un turist străin în momentul în care ești într-un necaz, decât un român despre care se spune că este foarte primitor și ospitalier. Însă nu îmi doresc să generalizez lucrurile. Așadar sper că am întâlnit doar persoanele greșite.

Experimentul social continuă în momentul în care am ajuns într-un PECO din orașul Sibiu, pentru a-mi cumpăra un suc. Preţul afișat era de doi lei și cincizeci de bani, i-am oferit bărbatului respectiv o bancnotă de zece lei și observ faptul că îmi întinde înapoi restul: trei lei!

Am rămas perplex! Am luat banii în speranța că o să se întoarcă după mine și o să îmi spună că a făcut o greșeală. Acest lucru, însă, nu s-a întâmplat. Astfel m-am întors și, vorbind tot în limba engleză, i-am explicat cu calculatorul de pe telefon în față „greșeala” făcută. Singurul lucru pe care l-am auzit de la el fiind „Sorry”, după care mi-a oferit restul în totalitate…

Doresc să cred faptul că nu am întâlnit decât o mică, foarte mică categorie de români și că restul sunt cu adevărat diferiți. Ceea ce mă face, totuși, să cred că nu este așa, este faptul că persoanele respective erau din colțuri diferite ale țării. Amănunt ușor de remarcat datorită accentului folosit.

„Străin în țara mea” a fost realizat din pură întâmplare. Poate să reprezinte în același timp tot o pură întâmplare, însă una cam forțată.

Sunt un iubitor de artă, motiv pentru care am ales și job-ul de fotograf, dar în același timp sunt îndragostit și de literatură, în special de literatură americană. Iubesc să călatoresc, să cunosc mentalități noi sau stiluri de viață diferite. Îmi place să gândesc diferit față de ceilalți și să îmi exprim punctele de vedere într-un mod unic, motiv pentru care visul meu este să devin un influencer de succes. Nu am limite în gândire, uneori ajung să mă pierd cu gândul printre misterele care așteaptă o rezolvare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi