Sergiu Moldovan

Sergiu Moldovan – dragoste la prima… mașină

"în Timp liber" "de POV21"

Când mă gândesc la mașini, la viteză, la mecanică sau orice face parte din această categorie, îmi vine automat în minte un prenume și-un nume: Sergiu Moldovan.

Vorbind la modul cel mai larg și generalizând maxim, se știe că bărbații sunt îndrăgostiți de mașini. Le (ne) plac mașinile și tot ceea ce ține de ele, de la condus „bătrânește” și până la drifturi, modificări și alte minuni. În mod evident, există excepții, există bărbați care detestă sau nu sunt interesați de mașini, la fel cum există femei senzațional de pasionate; și ambele sunt extraordinar de okay!

Sergiu Moldovan însă ridică mașinile la rang de pasiune și modus vivendi.

Ca orice pasiune însă aceasta nu trebuie să țină cont de vârstă, sex și orientare de orice fel.

Pe Sergiu Moldovan îl cunosc de foarte multă vreme, cred că nici noi nu mai știm de când sau cum a început toată relația noastră. Cel mai probabil dintr-o discuție despre mașini.
Urmându-și această pasiune, Sergiu a fost student, timp de doi ani, la Inginerie Mecanică, în cadrul UTCN.

Fiind nemulțumit de tratamentul pe care îl primesc studenții, de felul în care se desfășoară lucrurile și de modul în care (nu) se primesc note, a decis să își înghețe anul și să lucreze, pentru a-și susține financiar proiectele auto, fără a depinde de părinții lui. Consider că el devine, astfel, vocea unei tipologii, a unei categorii de oameni și este un reprezentant pertinent al tuturor „mașiniștilor” – oameni care, mai presus de orice, își susțin pasiunea până-n pânzele albe.

Cum spun toți marii Youtuberi, without further ado, îl invit pe Sergiu Moldovan să ne spună de unde a venit toată această dragoste pentru mașini și de când a început:

Totul a început acum foarte mult timp. La vârsta de 3 ani eram în brațele tatălui meu, învârtind de volanul unui E30. Cunoșteam mărcile mașinilor înainte să știu bine să vorbesc, iar pe la 8 ani deja conduceam singur un Fiat Punto 1.2.

Norocul meu este că am o curte spațioasă, loc în care am învățat singur să parchez, să dau cu spatele etc. Toată această dragoste pentru mașini a fost transmisă de la tatăl meu. Pentru alții, condusul este o necesitate; pentru mine este un „medicament” și o eliberare de la rutina zilnică.

Spune-mi despre prima ta mașină și o întâmplare pe care n-ai să o uiți vreodată, cât erai la volanul ei.

Prima mașină pe care am condus-o doi ani de zile a fost mașina părinților, un Fiat Punto, motor 1.2 de 62 cp. O întâmplare pe care nu o să o uit era prima plimbare cu prietenii, era o linie dreaptă, aveam undeva la 150km/h, noaptea, totul chill, drumul liber și mergând noi așa a sărit o pisică în față).
Bineînțeles că am evitat-o, dar nu a fost cea mai confortabilă situație pentru cei din spate…

Ce mașină ai acum și ce anume te-a motivat să o cumperi, din toată marea de mașini care ne e la dispoziție, în perioada asta?

Am o Alfa Romeo 147, motor 1.9, 16v, de 140 cai putere. M-a motivat designul mai diferit, puterea pe care o oferă, agresivitatea cutiei și faptul că e o mașină mai puțin văzută pe drumuri, eram plictisit deja să văd 8-10 mașini de pe șosea făcând parte din grupul VAG*.

*n.a.: grupul VAG conține firme arhicunoscute și populare, precum Volkswagen, Audi, Seat sau Škoda.
A fost, deci, un upgrade substanțial. Cred că mulți tineri sau multe persoane care nu au permisul de multă vreme își permit sau își doresc mașini cât mai noi, cât mai puternice. Crezi că este bine să mergi pe principiul „Îmi permit, îmi cumpăr” sau sugerezi că e mult mai okay să începi, ca și tine, de la o putere mai mică și apoi să upgradezi mașinile, cu timpul?

Da, a fost un upgrade destul de mare… Dublând atât puterea cât și cuplul motor, trecând de la o viteză maximă de 155 km/h la 240 km/h. Eu consider că a fost o trecere destul de brutală. E mult mai okay să începi de la putere mică și să tot adaugi constant. Fie că modifici, fie că schimbi mașina. Sunt extrem de mulți tineri care primesc mașini relativ puternice pe care nu le cunosc. Nu sunt învățați cu puterea repsectivă și într-un final o pierd. În cel mai fericit caz, se aleg cu o mașină avariată, alteori chiar cu pierderea unor vieți.

Numește trei lucruri pe care le urăști la traficul din România.

Faptul că cei care merg încet, nefiind siguri pe capacitatea lor de a conduce, nu se trag mai pe dreapta pentru a ajuta la fluidizarea traficului. De asemenea, lipsesc atât indicatoarele, cât și linierea drumurilor care e total eronată, în multe cazuri. Un al treilea este lipsa autostrăzilor sau cel puțin drumurilor cu două benzi pe sens.

Ce crezi că ar trebui să se facă în plus, la școala de șoferi, pentru că proaspeții posesori de permis să conducă mai bine?

Condusul în exterior. Nu înțeleg de ce nu se implementează asta mai mult… După cum știm cele mai multe accidente grave sau fatale sunt în exterior, nu în orașe.

Care îți dorești să fie următoarea ta mașină?

Alfa Romeo Giulietta, 2.0 Diesel de 170 cp sau 1.8 TurboBenzină de 240 cp.

Dacă ai avea un buget nelimitat, dar ai putea să-ți cumperi o singură mașină, care ar fi aceea? Motivează-ți, te rog, răspunsul.

Clar Corvette C6 ZR1. Este o mașină agresivă, ușoară, un Muscle Car american cu un V8 sub capotă, un motor de 6.2 aspirat și 650 de cai putere. Un motor care propulsa mașina în acei ani la peste 330 km/h și făcea 0-100 în 3 secunde. Atât designul cât și acel motor mă fac să aleg această mașină, o să rămână mașina visurilor mele.

Pe lângă mașinile daily, cum sunt numite, ai în minte un proiect, o mașină de weekend, „de distracție”?
Da, un ursuleț (BMW E30 325i) pe care l-am primit de la tatăl meu și care trebuie recondiționat. Cândva o să fie în stare perfectă, sunt sigur de asta.
În încheiere: de ce crezi că oamenii sunt atât de atrași de mașini? Oricât le-am personifica, sunt, până la urmă, „niște bucăți de fiare”.

Pentru că acel feeling pe care ni-l transmit este o eliberare din rutina zilnică. Alte persoane pictează, altele cânta la pian, altele gătesc, noi conducem sau în unele cazuri, pilotăm.  Este o pasiune periculoasă și costisitoare, dar atâta timp cât nu riști deloc și îți întreții mașina în mod corect, totul este safe.

Îi mulțumesc lui Sergiu Moldovan pentru timpul acordat și țin neapărat să vă amintesc, înainte să termin acest material.

Purtați mereu centura, conduceți prudent și aveți grijă de mașinile voastre. În acest fel și ele vor avea grijă de voi.

 


Notă de aproape-subsol: nu aruncați gunoaie pe geam!!!


Autor: Vlad Țolan

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi