Atâtea ierni s-au pus peste mine, iubite

"în Poezie și literatură/Texte" by

Atâtea ierni s-au pus
peste mine,
iubite,
Cernând peste față
straturi de omăt
Vinețiu.
Expresia chipului meu
este o paralizie
degerândă
a emoției.

Dorm pe podea
străpunsă în REM
de Stalagmitele de gheață.
Râd durerea
unui ger adormit,
gâdilată de tăişuri
între coaste
Şi mă tem
să nu-mi spargă
pojghița viselor
Țurțurii-Stalactite
înfipți în streaşină
de Ceilați,
care şi i-au rupt
din marginea unghiilor
de la degetul mic.

De la atâta frig,
Timpul încremeneşte tremurând
prin porii peşterii,
Dar tu eşti cald, iubite…
Când îți stau la piept
Anxietatea Nopții
se topeşte
în vaporii respirației tale.

Foto: Lup Anamaria


Autor: Diana Maria Ungureanu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Oare tu…

E o lampă dincolo de coridor… E un coridor de umbre La
Cobor la prima

Cobor la prima

  Nu mai călătorisem niciodată împreună, Iar atunci, o primă dată, Nici
PARFUM DE ȚIGARĂ

PARFUM DE ȚIGARĂ

Scrumezi trecutul în scrumiera Plină de chiștoacele uitate de timp Iar prezentul
Selena

Selena

Stau, trecând de stele albe, e amurg, ba răsărit… O suflare mai
Derulează înapoi