Divinitatea

Mai mult decât vezi

"în Poezie și literatură/Texte" by

Voiai să crezi cu tărie că sufletul ți-e pur,
Sfidând divinitatea și tot ce-i împrejur;
Cu bunătate în tine, dar fără de credință
De apoi o viață-amară îți va fi sentință.

Cu un loc în suflet, inexplicabil gol,
Cu porniri neînfrânte și lipsă de control,
Cu durere în piept și lacrimi vărsate,
Nu te-ncumeți să apelezi la divinitate.

Susții că totul este lăsat în voia sorții,
Că El nu există și sunt minciuni de proporții.
Însă te surprinzi, adesea rugător,
La un loc mai bun, la un Rai visător.

Ți s-au întâmplat multe și ți-e ție greu,
El nu a intervenit chiar de ai sperat mereu…?
Este rău în lume, mulți nevinovați
Pier pe capete și după sunt uitați.

Dar eu îți spun acum, nimic nu e în zadar
Nu-ți pierde credința chiar dacă e neclar.
El are planuri mărețe, trebuie să crezi,
Reflectează la un viitor mai bun, chiar de-acum nu-l vezi.


Autor: Mazoche Liliana Antoaneta
Foto: Diana-Maria Ungureanu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

valuri

Valuri

Te las în valuri, din mâini să-mi aluneci Să simți trecutul ce
Atingerea

Atingerea

Atingerea-ți caldă pe pielea-mi fină Ca roua rece pe frunze se simte.
Simțul

Simțul

Trăiesc. Oare cerul se rupe? Oare marea se crapă? Valurile se izbesc
Derulează înapoi