Coji de portocale

"în Texte/Poezie și literatură" by

Mai ții minte când, împrăștiat din fire,
Veneai râzând la mine, exaltat de fericire?
Mai ții minte când, drăgăstos din fire,
Îmi aduceai micul dejun la pat, radiind de nostalgie?
Îți amintești momentul, ne-aveam pe noi atunci
Mi-ai oferit o portocală, și pe neașteptate, cu perne-n mine-ai început s-arunci
Mai ții minte când, spune, îți amintești?
Stăteam în miez de noapte urcați pe-ale cerului ferești,
De sus părea ușor și aveam multe vise
Dar ca un fir de chibrit abia aprins, de vânt au fost stinse.
Rememorezi clipita, spune, știi să trăiești?
Mai poți de pe acoperișuri, stele să pescuiești?
Eu te-am iertat și îmi e dor, mă alină doar sunetul cutiuței muzicale.
Dar tu să nu mă uiți; m-ai blestemat să calc de-acum numai pe coji de portocale.

Foto: Pricop Miruna-Alexandra


Autor: Mazoche Liliana Antoaneta

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Derulează înapoi