Cafea în amurg
Cafea în amurg

Încă îți mai simt mâna
Pe după umăr,
Mai aud cum mă întrebi
Dacă mi-e somn.
Încă mai sunt
Într-un trecut pe care
Mi-am promis să nu-l
Retrăiesc.
Așa sunt eu,
Cum simt puțin miros de alcool
Mă și teleportez în trecut.
Dar ce să fac
Dacă mi-am promis să nu mă
Atașez de tine
Și totuși am făcut-o?
Poate voi uita,
Nu am de unde să știu,
Cică oamenii se uită…
În caz că voi mai avea
Ceva de transmis
Te voi suna la 2 noaptea,
Te voi chema la cafea în amurg
Sau la o bere într-o dimineață.
Te aștept la borna kilometrică
A celor 100 de cuvinte
Pe care nu le vei auzi
În veci rostite de glasul meu.

 

Foto: Lorena Morariu