Cafea în amurg

Cafea în amurg

"în Poezie și literatură/Texte" by

Încă îți mai simt mâna
Pe după umăr,
Mai aud cum mă întrebi
Dacă mi-e somn.
Încă mai sunt
Într-un trecut pe care
Mi-am promis să nu-l
Retrăiesc.
Așa sunt eu,
Cum simt puțin miros de alcool
Mă și teleportez în trecut.
Dar ce să fac
Dacă mi-am promis să nu mă
Atașez de tine
Și totuși am făcut-o?
Poate voi uita,
Nu am de unde să știu,
Cică oamenii se uită…
În caz că voi mai avea
Ceva de transmis
Te voi suna la 2 noaptea,
Te voi chema la cafea în amurg
Sau la o bere într-o dimineață.
Te aștept la borna kilometrică
A celor 100 de cuvinte
Pe care nu le vei auzi
În veci rostite de glasul meu.

 

Foto: Lorena Morariu

Elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, în clasa a XI a, profil filologie. Îmi împart iubirea între animale, muzică rock și cărți, considerând că viața mea este un maraton de citit. Mi-am dat seama că am mult prea mult timp înainte pentru a nu da curs și acestei provocări, pe numele ei POV21.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Mi-am ales moartea

Mi-am ales moartea

Iluzii crainice în gândul meu, Abis frământat de dor Rămase azi fără
Felinarul

Felinarul

Cum arată o noapte perfectă de vară? O mică plimbare și un
The end

The end

nu știam ce vrea să spună profa atunci când întreba ce simte
Derulează înapoi