Alternosfera – Interviu exclusiv din backstage!

"în De citit/Musai!" "de POV21"

Cele mai frumoase două învățături despre oameni pe care le-am câștigat vreodată au venit în cele trei zile petrecute alături de două colege din Echipa POV21 la Bucovina Rock Castle în Suceava. Unul dintre ele este că NU este un DA în așteptare. De la Nu aveți nicio șansă”, până la După poze puteți lua interviu dacă Alternosfera acceptă”, a fost nevoie doar de puțină așteptare și oleacă de ambiție.

Al doilea lucru l-am învățat de la solistul trupei Alternosfera, care tocmai au lansat un nou album pe care îl puteți găsi AICI. Marcel Bostan a fost extrem de sufletist și sincer cu tot ceea ce ne-a spus, așa cum reiese din răspunsurile pe care le puteți citi în rândurile de mai jos:

Cum ați găsit acest nume – Alternosfera?

Noi eram… tineri. La un moment dat, după ce a venit timpul să numim trupa am spus că trebuie să facem o combinație de cuvinte, ceva care să nu fie existent și au fost foarte multe variante de cuvinte. Alternosfera este format din cuvintele „sfera” și „alternativă”. Nu neapărat pentru că trupa ar fi apărut ca stil de muzică alternativă.

Adevărul este că acum mult timp nimeni nu prea putea pronunța numele și toată lumea ne spunea:

Cum? Cum? Cum se numește trupa voastră?”.

A durat mult timp până când oamenii au învățat combinația.

Ce v-a motivat să continuați în perioada voastră ca începători?

Eram tineri și nu aveam internet acasă. Restul jucau fotbal, iar noi preferam să mergem în sala de repetiții și să facem gălăgie. A durat 5-6 ani de zile să devină ceva serios.

Trupa a fost fondată în decembrie ’98 și a durat până în 2004, când am înțeles că vrem să ne ocupăm de asta, așa am lansat Amintirile și alte albume.

Cum s-a născut „Arhitectul din Babel, cel mai recent album al vostru?

După doi ani de concerte, drumuri, lansări… Am decis să luăm pauză un an.

Nu neapărat că a fost prea mult pentru trupă, dar orice eveniment te consumă foarte mult. Munca de studio este la fel de obositoare și ea. Compunerea pieselor este, de-a dreptul, o muncă de Sisif. E foarte complicat să îmbini părțile, ca să ai un rezultat digerabil; pe care publicul să îl aprecieze, dar care să te și reprezinte ca artist. La tot de până acum, se adaugă și drumurile.

În 2017, ne-am finalizat studioul. Am cumpărat cele foarte multe necesare lui; chestii sofisticate. Prin urmare a fost nevoie de o pauză și doar ca să învățăm să ne folosim tot echipamentul.

Asta e unu la mână și doi la mână: ca să lucrăm în comun. Așa a arătat un an de zile pentru noi: casa ne-a fost studio, iar studioul casă. Astfel s-a creat Arhitectul din Babel.

Cum vă găsiți inspirația și cine scrie versurile?

Pe scurt, tot ce se întâmplă ne inspiră într-o oarecare măsură. Esențial este să urmărești tot ceea ce se întâmplă în jurul tău și să îți pui întrebări. Textul unei piese este un răspuns la sistemul de valori bazat pe întrebările puse.

De care piesă sunteți cei mai mândri?

Situația este foarte simplă. Depinde de ce vrei să transmiți sau dacă ai o viziune foarte clară despre piesă. În orice caz, e mult mai greu s-o realizezi. Momentele când te lași dus de val și îți și iese cum îți propui sunt rare.

Ambele variante sunt acceptabile și binevenite, pentru că, în mare parte, nu există o formulă exactă pentru o piesă. Sunt piese care nouă ne sunt foarte dragi, dar nu rezonează cu publicul. Noi nu facem piese ca să fie… Dacă ai ce să transmiți, transmiți. Dacă nu, stai frumos.

Ce ați spune adolescenților care vă ascultă, un sfat?

Nu există sfaturi!

Eu pot doar să vă povestesc experiențele mele, care rămân doar experiențele mele și, în niciun caz, nu sunt formule pentru toți.

Cum a luat naștere formația?

Când am intrat în prima sală de repetiții aveam cam 12 sau 13 ani. Aşa erau timpurile, adică simți că te atrag anumite chestii, ajungi la vreun eveniment şi stai, stai vrăjit de ceea ce se întâmplă pe scenă.

Vii acasă, te aşezi la pian, începi să improvizezi două-trei acorduri, le combini cu primul gând şi tot aşa. Este foarte tare să fii parte dintr-un colectiv, dintr-o trupă. Mai ales că fetele te plac mai tare.

Noi în general suntem destul de timizi în auto-expunere. A fost, cred, cea mai mare problemă pe parcursul întregii activități ca trupă. Cel mai greu proces ca parte din Alternosfera este reprezentat de concerte.

Noi am stat cu maximă plăcere la noi în studio, axându-ne pe anumite idei. Dar iarăşi, atunci când porneşti la drum şi faci muzică, muzica devine activitatea ta de bază. Trebuie să înveți să urmărești cu atenție ceea ce faci. Din toate astea, însă, concertele, având în vedere toate circumstanțele actuale ale show-bizului, sunt o metodă excelentă de a monitoriza aproximativ obiectiv performanțele noastre.

Cine sunteți voi în afara concertelor?

Noi…? Noi suntem oameni simpli. În trupă suntem foarte mulți. Pe scenă suntem cinci. În afara scenei suntem în jur de paisprezece persoane. Trupa Alternosfera nu e formată doar din artiştii care se văd, sunt foarte mulți oameni care se implică și în spate.

Noi suntem un colectiv care se mişcă mai alert… Petrecem relativ puțin timp împreună. Trebuie să luăm pauză unul de altul. Cu zece ani în urmă dormeam toți împreună, dar trebuie să ți se facă dor de colegi, pentru ca atunci când te întâlneşti în sala de repetiții să obții un rezultat exploziv.

La ce vârstă v-ați îndrăgostit de muzica rock?

Cred că la zece-unsprezece ani. Eu am un frate cu zece ani mai mare şi el își făcea studiile în România. Venea acasă cu tot felul de casete cu muzică de la diverse trupe şi de acolo a început totul.

Iar, pentru final, ce sfat ați da trupelor începătoare, pe lângă a fi perseverente?

Nu ascultați de nimeni: munciți, repetați, experimentați. Experiențele altora rămân doar experiențele altora. Nu căutați sfaturi sau formule de succes, nimeni nu o să vă ajute în afară de voi înșivă.

A da, să nu uităm! Poza de final:

Alternosfera


Autori:
Geanina Jarda
Francesca Bența
Camelia Brătfălean

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Monolog

Dacă ai știi că rugăciunile Au post scriptum lacrimi Ai mai venera

Nimic Special

strada din fața apartamentului și-a pus încredere în luminile publicului ce ne
Derulează înapoi