L-am găsit pe Dumnezeu… sunt chiar eu! – Cornea Cătălin

"în Gândurile POV21" "de POV21"

Țin să menționez că nu intenționez „să strivesc corola de minuni a lumii” și nici să fac o glumă referitoare la aspectul meu mesianic, dar am descoperit ceva de ce sunt cu adevărat convins: L-am găsit pe Dumnezeu… sunt chiar eu!

Dumnezeu există cu desăvârșire, iar negarea lui este naturală, dar absurdă!

M-am confruntat cu dilema existenței unei ființe divine, practic superioare nouă, oamenilor de rând, aproape un deceniu. Asta înseamnă că pentru jumătate din întreaga mea viață, am căutat explicații credibile pentru lucruri neplăcute, dureroase sau pentru scăpări, aparent, miraculoase. Rezultatul e simplu și l-am descoperit, în mod surprinzător, după ce am locuit aproape o lună în Mănăstirea Văratec, județul Neamț:

Da, fraților, „Dumnegod iz real” ! Chiar înfiorător de real!

El există, doar că într-o formă pe care mulți dintre noi aleg să nu o vadă. Am descoperit cu stupoare că e un instinct antrenat artificial să ne temem să ne explorăm potențialul maxim. Unii am fost timorați de familie. Alții am fost puși la pământ de cadre didactice care nu-și onorează posturile. Cred că am fost, cu toții, demoralizați de alți oameni invidioși și lipsiți de coloană vertebrală.

Toți ne-am refugiat din disperare și neputință într-o formă de crez sau credință. Am fugit de probleme și ne-am consolat cu iluzii, cu povești, cu drogul speranței.

Toate acestea sunt perfect naturale, iar viața fără speranță nu merită trăită!

Și totuși, lașitatea nu trebuie încurajată. Să crezi în ceva – un ideal – este un gest nobil ce denotă intelect superior și ambiție. Să crezi că propria viață nu îți aparține… Asta deja e o problemă extraordinar de gravă.

Nu suntem conștienți cât suntem de penibili când ne scuzăm neputința sau slăbiciunea cu fraze de genul: „Mi-a luat Dumnezeu/Diavolul mințile!” sau „E voia Domnului!”.

Nimic mai fals, dragilor. E doar lipsă de caracter, manifestată prin încercarea de a ne dezice de responsabilitate sau vină.

Am spus anterior că „L-am găsit pe Dumnezeu și că sunt chiar eu!”. Evident, dragilor, că asta este o metaforă… sau nu? Dumnezeu, sau un Demiurg oarecare, este definit ca o ființă omniscientă, omniprezentă și omnipotentă. Aici este, însă, gaura de logică.

Divinitatea a creat și conduce întreg Universul, însă care Univers? Care realitate, fraților?

Dacă îmbinăm Teoria Relativității emisă de Albert Einstein și teoria derivată din Experimentul Pisicii lui Schrödinger, realizăm un lucru bine cunoscut în zilele noastre.

Realitatea este definită de capacitatea noastră de a o percepe.

Practic, de simțuri și conștient. Este simplu de înțeles dacă vă gândiți altfel. Până să cunoașteți o persoană complet nouă, ea literalmente NU EXISTĂ în versiunea voastră a Universului. Nu puteți invoca nicio amintire cu persoana respectivă și puteți, cel mult, să vă imaginați un personaj care seamănă vag cu persoana în cauză. Asta e o simplificare crasă a anvergurii celor două concepte științifice, dar atât este minimul necesar pe care toți ar trebui să-l știți.

Astfel, realitatea individuală este fix la cheremul vostru, fraților. L-am găsit, în sfârșit, pe Dumnezeu… sunt chiar eu… în Universul meu!

Suntem omnipotenți la nivel micro și uităm asta complet. Mulți dintre noi îl iau ca pe un dar gratuit, dar noi chiar putem altera realitatea în care trăim. De exemplu, ridicatul din pat reprezintă un gest de omnipotență surprinzătoare. E un proces complex și un șir de gânduri și decizii instantanee, pe care deja nu le mai conștientizăm. Ca să rezum până aici:

Suntem pe deplin responsabili de viețile noastre. Fie ele pline de fericire, tristețe, reușite sau eșecuri – ni le facem pe toate cu mâinile noastre!

Și cred că aici e cheia fericirii. Nimic nu mi se pare mai deprimant decât să simt că orice fac, totul e degeaba. Inutilitatea este apogeul tuturor sentimentelor negative și una dintre cauzele principale ale sinuciderilor. Asumarea este singurul leac pentru frică și teroare.

NOI suntem de vină pentru că suferim. NOI suntem de vină pentru că plângem. DOAR NOI putem să ne redresăm viețile. Să luăm frâiele realității din mâinile unui bărbos fictiv ce stă în cer și să ne asumăm toate deciziile. Ai înșelat pentru că ești un vierme lipsit de caracter, nu pentru că ți-a luat Dumnezeu mințile. Ai condus beat pentru că ești bolnav și inconștient. Ești în pragul divorțului pentru că nu ți-ai apreciat partenera și nu ai gândit relația înainte, probabil și ea la fel.

Dar până aici. Acum e timpul să se termine toate astea. E timpul să evoluezi. E timpul să devii și tu Dumnezeu!

Învață să cânți la chitară! Lasă-te de fumat! Pictează un tablou! Încearcă din nou facultatea! Spune-i tipului/tipei ăluia/ăleia sexy că vrei să ieșiți! Divorțează de javra aia violentă! Căsătorește-te cu perechea pe care TU o vrei, nu familiile voastre!

Chiar întreg Universul este al tău. Secretul cel mai mare e să vrei să faci oricare din aceste lucruri.

Omnipotența umană se rezumă doar la VOINȚĂ. Oamenii nu au fost făcuți de natură să zboare și totuși putem călători prin aer zeci de mii de kilometri. Am creat iluminatul electric și suntem în stare să transformăm în realitate orice ne dorim suficient de tare. Ș-atunci, dragii mei… înțelegeți de ce zic că l-am găsit pe Dumnezeu?

Eu sunt Dumnezeu, tu ești Dumnezeu, orice om e Dumnezeu în micuța lui realitate.

Atunci trebuie să te gândești serios la următoarea întrebare care mie mi se pare secretul moralității religioase:

Vrei să fii un Dumnezeu care pedepsește sau care iubește? Te agăți de speranța biblică – Dumnezeu îți salvează sufletul dacă tu ți-l salvezi.

No, Dumnezeule… Vrei să te salvezi?

 

 

Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi