Cearcănele

Cearcănele – sindrom al păsărilor de noapte

"în De citit" "de POV21"

Ți-ai făcut o obsesie pentru un serial/vlogger/carte? Ești mare petrecăreț ori ți-ai propus să înveți toată materia din semestru pentru teza de a doua zi? Sau poate că ești pur și simplu o bufniță care contemplează până la două dimineața. Poate… afundat într-o luciditate demnă de mansarda pe care Mircea Eliade o descrie cu atât entuziasm în arhicunoscutul „Romanul Adolescentului Miop”? Șocul de a te trezi și a remarca niște dungi albastru-violet – cearcănele – în jurul genelor inferioare te-a lovit și pe tine măcar o dată.

Și vai, câtă mâhnire, câtă amărăciune…

Tu, țâncul de paisprezece ani abia intrat la liceu, pierdut în lumea cărților și a problemelor de mate, care (culmea!) necesită gândire profundă, tu să faci cearcăne?

Ce înseamnă asta? Îmbătrânești? Sau gata, acum ești matur, dom’le, ai dovada pură că faci și tu ceva semnificativ (doar nu te-ai pricopsit degeaba cu marsupiile alea sub ochi…).

Dar ce vei face în continuare? Te vei resemna, înțelegând că, în scurta sa existență, fiecare om dezvăluie noțiunea de ”mono no aware”?

A, da. Intri în panică. Păi cum, să arăți tu de parcă faci reclamă necazului?! Nu, nu. Îți rectifici repede agenda, tai din orele de studiu, dai comandă de 2 tipuri de fond de ten și de 3 de anticearcăn, dai un search pe Google despre tratamente naturiste rapide (pe care până la urmă îl găsești în stânga vreunui articol despre ultima tendință în materie de pantofi cu toc).

Te trezești la cinci dimineața ca să-ți pui planul cu cosmeticele în acțiune, mai-mai nu o să se prindă nimeni că arăți ca un zombie (pentru că da, îți place al naibii de mult romanul ăla și ai vrut să-l termini, iar acum te lași influențat de părerea celorlalți despre cum arăți).

Ajungi în clasă și descoperi că tabla se cam vede în ceață și că Redbull-ul din cafeaua pe care tocmai ți-ai procurat-o de la colțul liceului nu a făcut decât să înrăutățească situația. Măcar acum nu mai ești așa amețită, încât să o invoci pe colega de bancă. Aia să-ți reproșeze cu un rânjet sardonic pe față că ți-ai găsit un Făt-Frumos cu care îți pierzi nopțile trimițându-vă mesaje unul altuia.

Sau nu?

Provenită din latinescul „circinus”, care în traducere directă înseamnă „compas”. „Cearcănele” trimit mai departe la constelația descoperită de astronomul francez Nicolas Louis de Lacaille. Acest grup de stele este poziționat pe banda luminoasă a Căii Lactee. Din acest motiv  nu este vizibil pe cerul European.

Cea mai strălucitoare stea a constelației, Alpha Circini, este un corp ceresc variabil care oscilează rapid. Aceasta se află la 53,5 ani – lumină de Pământ. Cam cât o să ai tu dioptriile, dacă nu-ți găsești cât mai repede o oră rezonabilă pentru a-ți îndeplini taskurile. Of, dragul meu practicant nocturn de Gnosis

Apropo, dacă ești în vacanță în afara Europei. Dacă te plimbi noaptea sub cerul molcom, poți identifica vag „Compasul”. Singura condiție e să te afli într-un spațiu ale cărui coordonate să aibă o longitudine cuprinsă între +30 de grade și -90 de grade. Coincidență, exact valorile temperaturilor între care variază sângele tău la patru dimineața, la auzul pașilor maică-tii pe hol.

Acum ai aflat etimologia termenului de cearcăn.

Ai mai privi umila lor existență ca pe o tragedie? Sau ai rămâne neutru în fața acestor inofensive, poetice fresce ale plăcerilor nevinovate & nocturne care, aidoma constelațiilor, evidențiază pledoaria către întuneric, către haos?

Altfel spus, acele vânătăi anodine nu sunt altceva decât rodul pasiunii insidioase cu care este înzestrat omul. Ființă socială, superioară, caracterizată prin gândire rațională, care, aparent, este singura vietate care își amână conștient somnul.

Așa că, dacă te trezești cu cearcăne, omule, află că acele fresce violet-poetice de sub ochi își au etimologia în constelații. Tu ești răspunzător pentru faptul că a ta privire cuprinde mai multe culori, nu doar cea a irisului (asemenea unui glob de discotecă). Tu decizi dacă vrei să fii o pasăre de noapte, jucându-te FIFA pe calculator, până târziu.


Autor: Elena Eftimie

Elevă la Colegiul Național "Mihai Viteazul", Slobozia. Pasionată de lectură și de scris. Iubește toamna și stelele. //Într-un etern chaos existențial... //

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*