Te iubesc ca un pierde-vară
Te iubesc ca un pierde-vară

În zilele acestea călduroase ca un iad
Al unei incertiduni prelungite, din dragoste,
Traspir dorințe și mă gândesc la tine
Fără vreun rezultat complet
Sau un plan bine încrustat în cerul din mintea mea.
Te iubesc ca un pierde-vară,
Fără finalitate, fără energia de a începe ceva,
Fără determinarea de a decapita șanse nefaste
Să ajung la tine,
Dar oh, gândul.
Gândul e important,
Toată imaginația care îmi topește tricoul sub transpirație
Ce te poartă, ca rudă a unui dezastru natural
Manifestat în mine,
Tot sentimentul care n-a omorât vreodată o celulă de la atingeri prea vii,
Toată dorința care n-are cum să treacă de ocean oricât de mistificatoare ar fi,
Dar oh, gândul.
Fără finalitate, fără început, acel gând fără putere
Care te coace pe tine de pe o parte pe cealaltă
Ca pe un porcușor la proțap
Și apoi te venerează, fără a-ți ridica statui,
Dar visându-te în fiecare noapte,
Gândul care nu se va naște niciodată, dar care e frumos să-l ai veșnic în tine,
Gândul care n-are alt rol decât acela
De a-ți omorî timpul
Și a te face să îți continui viața
În aceste veri în care nimic nu se naște.

Foto:

Capătă Andrei-Bogdan