Cum dracu treci peste o despărțire

Cum dracu’ treci peste o despărțire?!

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Fie că l-ai prins cu mâța în sacul vecinei despre care jura că e doar o amică, fie că a plecat la 3000 de km departe și relația ta s-a dus odată cu el, ori ai terminat liceul, mergeți pe drumuri diferite și ați pus stop relației care, oricum începuse să scârțâie, cert e că ești singură și te întrebi cum dracu’ treci peste o despărțire. Sau poate pur și simplu crezi că nu s-a născut încă nemernicul potrivit miilor tale de cerințe. Pentru noi, cele forever and ever alone, treburile de corazón sunt al naibii de grele!

Nu doar că ne dorim ca nemernicul necesar vieții noastre sentimentale să fie frumos sau na, puțin mai frumos ca dracul -, romantic, puternic, înalt că doar vrem ca tricoul lui să ne fie rochie -, să fie inteligent ca să avem, totuși, discuții interesante, că nu îți iei gagiu să te întrebe cum e vremea, are și el ochi să vadă dacă a răsărit soarele pe strada voastră ori îi stă norul deasupra capului -, mai vrem și să ne răspundă la mesaj cu trei secunde înainte de a fi trimis.

Măcar o dată în viață te-ai confruntat și tu cu problemele unei fete fără gagic

Păi, fată dragă, bine ai venit în club!  Dacă ursul de la iubi bubu e încă prezent în camera ta, mesajele cu el încă n-au fost șterse, încă ai poza aia în care tu arătai ca o curcă beată și împăiată, iar el își etala fasolea la cameră și dacă încă plângi pe melodia voastră cu o cutie de înghețată în brațe și, eventual, un polonic, atunci avem de discutat treburi de oameni mari, ca să aflăm cum dracu treci peste o despărțire de Făt-Frumos.

Să o luăm cu începutul. Aveai miliarde de opțiuni pe planeta asta, tu l-ai ales pe Gigel. De ce? Numai tu știi asta. Și inima ta, naiva de ea. Cert e că v-ați îndrăgostit. Ați trăit o scurtă poveste de iubire. Tu poate credeai că te vei uita la pozele de la nuntă și vei povesti nepoților despre voi. Poate și el credea că ești aleasa. Cumva, undeva, s-a rupt lanțul de iubire. Cine ar fi crezut? Erați frumoși împreună. Da, da, știu. Tu încă ești. Dar, ce să vezi, problemă de interes public!

ȘI TOTUȘI, CUM DRACU’ TRECI PESTE O DESPĂRȚIRE?!

Tu spui, draga mea, că nu te mai gândești la el, că doar a trecut timpul și amintirea lui s-a șters din inima ta, dar știi și tu că minciună mai mare n-ai fi putut să inventezi. Îți pui inima pe mute câteva luni, doar ca într-o seară să vă loviți iar de aceeași problemă. Şi nu mă lua pe mine cu bad mood şi chestii de genul, căci vorbele tale sunt doar proiecții ale imaginii din minte, iar acolo ai făcut curat încă de când a plecat el. Dar ochii nu mint, draga mea. Așa zisa oglindă a sufletului și-a căpătat numele ăsta cu un motiv. Scânteia iubirii din ochii tăi te doare într-atât încât amintirile se adună și își fac loc sub genele tale. De o clipire e nevoie ca să-ți păteze obrajii cu arsura iubirii.

Îţi vine să plângi, şi ar fi bine să o faci, da’ tu eşti aia cu orgoliu, sau cel puțin pretinzi a fi. Păcat, nu se prea vede orgoliul din tine! Ai lăsat de atâtea ori ca balanța să încline către tine, greutățile să te lovească, iar el să rămână pe un piedestal imaginar. Nimic nu a contat în fața zâmbetului său și a clipelor de fericire. Căci da, bun sau rău, a fost al tău în clipele alea, ți-a bucurat sufletul cu gesturi mărunte.

Acum însă, au rămas doar umbre ce-ți dansează prin vise, prin suflet și prin gând uneori. Hai, sincer, n-ai avea tu chef să-l suni? Chiar dacă știi că vei da cu inima ta de pământ doar pentru un apel. Ce i-ai spune? Știi însă că nu-ți va răspunde nimeni. Doare şi asta sau, mai degrabă, macină ceva acolo în tine când știi că de acum ești doar tu cu tine.

Și acum?

Hai, plângem împreună, sau cum? Nu-i avea tu pe cine să suni la 3 noaptea disperată că eşti o fiinţă slabă, dar nici nu trebuie să suni pe nimeni. Hai, fii egoistă cu durerea ta! Atât timp cât ştii că o poţi duce, păstreaz-o pentru tine.
Nu-ţi cer să te izolezi de lume şi să demonstrezi tuturor că n-ai nevoie de nimeni, îţi cer ţie să-ţi demonstrezi că uneori ai nevoie doar de tine.

Te simţi naşpa, dar cât te poţi simţi naşpa? O zi, două, poate chiar trei, dar viaţa cere dinamism, nebunie şi n-ai cum să-i dai aşa ceva când te simţi naşpa şi-ţi plângi de milă. Ce fac eu când mă simt naşpa? Dacă nu drăgălesc una din cele opt pisici pe care mă mândresc să le deţin, citesc, ascult muzică, beau cafea, mă plimb, mă uit la stele, visez, sau, cel mai simplu, fac ceva ce mă caracterizează. Uite un sfat! O metodă bună de a lăsa trecutul în urmă este printr-o schimbare de imagine. Păi cum care? Imaginea ta în oglindă.

Look nou, o nouă tu!

Să moară de ciudă fostul că a fost prost și te-a pierdut, să-i arăți că planeta se învârte și fără el și că nu ai nevoie de un hapciupalit în viața ta ca să strălucești.

Tu de ce n-ai putea să faci asta? De ce n-ai putea să cauţi iar desenele care îţi plăceau în copilărie? Sau, dacă te face pe tine să te simţi bine, de ce n-ai putea să dormi tot weekendul? De ce n-ai putea să faci ce te face pe tine să te simţi tu?

Eu știu una și bună. Soarele apune doar ca să răsară. Iar dacă un capitol s-a încheiat nu înseamnă că ai terminat cartea. Continuă să scrii povestea vieții tale și dă-i cel mai mișto happy end. Ești femeie, n-ai cum să nu poți! Și ce dacă ești singură acum? N-ai ajuns încă la acel personaj al poveștii, nu înseamnă că nu există, ci că tu mai ai nevoie să te citești puțin.

Cum să-ţi găşeşti gura de aer de care ai nevoie când tu ţi-ai închis toate ferestrele şi uşile, le-ai pus lacăte și ai aruncat cheile? De câte ori era să-mi ratez eu gurile de aer din ideea de a mă deda situației! Adică aia e, aia iau sau aia am. NU! Aia e doar ce se vede, eu n-am nevoie de aia, mă duc să-mi caut ce-mi trebuie. Și m-am dus să mă caut pe mine, copilul, nebuna, zvăpăiata, sufletul petrecerilor, naiva, fericita. Acum hai să mergem să cauți ce ai tu nevoie!


Autori:
Ana-Maria Retegan
Sterie Luigia Gabriela
Foto:Lobonț Ștefan

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

alt delir

Alt delir

  Stă pitit, m-așteaptă, de o viață, peste tot, și-mi urmărește atent
cuvântul

Cuvântul

În urna adâncă a vieții Primordial a fost cuvântul. Maestrul sfințirii de

Teamă de frumos

  Sunt soare, apă, natură. Îndrăznești să mă frângi, să-mi iei razele,
Blocaj Mental

Blocaj Mental

  Construiesc pe-un filon de ură, Un nou asentiment în lume. Caut
Derulează înapoi