Scuze, am prieten!

"în De citit/Diverse/Gândurile POV21" "de POV21"

De câte ori vi s-a întâmplat să vedeți o tipă mișto –  online sau la un festival –, iar după ce o admiri, îți faci curaj să vorbești cu ea? Îți faci planuri, îți pregătești replicile, te pregătești mental, iar când ajungi să vorbești cu ea, auzi mirificul „Scuze, am prieten!

Ei, vă asigur că acea frază vă salvează de la multe ore pierdute în zadar încercând să combinați o tipă deja luată.

Deși există sentimentul ăla nașpa când îți iei reject de la o tipă, ăla…, știi tu… atunci când simți că persoana respectivă îți era menită ție de dinainte să te naști (precum se întâmplă în acel grup etnic prezent și în România). Să știi că o face pentru binele tău.

Da, da, știu că înainte să îi zici ceva începi să îți dai filme că ești cu ea pe ceva plajă din Caraibe cu un cocktail într-o nucă de cocos în mână, dar trebuie să realizezi că există foarte multe lucruri care se pot întâmpla și pe lângă asta. ȘTII CÂT COSTĂ O VACANȚĂ DE GENU’? Nu vrei să faci rată pe 30 de ani pentru o vacanță cu ceva gold digger, nu? Adică nici nu o cunoști, cine știe ce secrete ascunde trupul ăla de zeiță?

Vă dau un exemplu

Acum ceva timp eram la un festival, iar fata care mă însoțea m-a lăsat baltă și s-a dus în căutarea adevăratei iubiri printre cei 2000 de oameni prezenți la festival. După un timp, am început să mă plictisesc să fotografiez oameni care povesteau și beau și m-am pornit și eu în căutare de aventuri.

Mergând prin campingul festivalului, m-am întâlnit cu ceva prieteni mai vechi. Am început să vorbim. Printre acești prieteni, se afla și o tipă căreia nu i-am acordat prea multă atenție.

După festival am continuat să discutăm pe mess, ea fiind din alt oraș. Am vorbit timp de o săptămână zilnic, ne trimiteam fotografii cu noi în timp ce făceam… ei bine… orice. Erau discuții foarte interesante. Într-o zi, încep o conversație cu ea, și îmi trimite un screenshot. Era într-un videocall cu un tip; pe urmă îmi spunea că „e ocupată”. Mă gândeam  „OK, poate e vărul ei plecat de mult în străinătate care are acces la internet doar o dată pe an” . Totuși, am întrebat-o „Cine e tipul ăla?” după care a urmat un răspuns cutremurător la care, probabil, vă așteptați cu toții și anume:

„E prietenul meu!”

În acel moment, am simțit că trăisem o săptămână degeaba. Puteam să fac atâtea lucruri în momentele în care îi trimiteam mesaje sau vorbeam cu ea pe videocall (am facut chiar și o plimbare cu ea pe la vreo două noaptea pe videocall).

Mă simțeam de parcă iubita cu care am avut o relație de 5 ani m-a înșelat cu vecinu’ de la trei. 

După toate lucrurile astea am decis să rămânem prieteni, pentru că am observat că ne înțelegem foarte bine.

Deci, guys, răspunsul, „Scuze, am prieten!” nu e așa rău!

Te salvează de la ore, zile sau chiar săptămâni de muncă în zadar! Bine… când e folosit într-un mod decent. Unele au prieten până vii cu ceva mașină scumpă; după uită repede propoziția asta.

Ce e de făcut în cazul în care tipa nu îți spune acest lucru?

Ai putea să pui o întrebare care să implice un potențial prieten cum ar fi „Unde lucrează prietenul tău?” sau „aș vrea să îți cunosc prietenul într-o zi!” sau „ce norocos e prietenul tău!” .

Sau dacă chiar vrei, poți să o întrebi direct dacă are prieten, fără să te complici atât de tare.

 

Prako

0 Comments

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*