Tudor Chirilă

Tudor Chirilă – Trei tineri răspund chemării sale la schimbare

"în Texte/Păreri și opinii" by

Tudor Chirilă a lansat, acum ceva timp, cea mai mișto chemare la schimbare! Scrisoarea sa, adresată generației actuale, a avut un puternic impact în mediul online! Acesta le-a atras tinerilor atenția asupra problemelor în societate. Le-a transmis cât de vital este să ai curaj, să ai inițiativă. Le-a subliniat cât de al naibii de important e să citești, să știi ce meriți, ce merge prost, ce nu suportă amânare. Să știi să-ți cauți aliați, să te înhăitezi cu oameni la fel de deștepți si să pornești lupta pentru schimbare! Pentru că am promovat mereu punctele de vedere și părerile clare, trei tineri de la POV21 au decis să răspundă scrisorii, în aceeași notă îndrăzneață.

Marian-Dorin Nițor (21 ani, student la Politehnica din București)

Noi facem parte din ultimele generații care au mai bătut mingea în fața străzii. O parte dintre noi plângeam cu Skype-ul deschis conversând cu părinții noștri să vină acasă de sărbători. Avem adolescența în primele fotografii de pe Facebook. Suntem ultimii ai ’90-lor.


Am înțeles că, fără o minte ageră și un simț al inițiativei, nu ne vom ridica în această societate de roboți ce nu își cunosc drepturile. Am luptat pentru ele… însă o parte din profesori și baronii locali au preferat să rămână împotrivitorii noștri. Nu știm dacă poate cineva să ajungă un om demn și înțelept fără să fie împroșcat cu noroi de către analfabeții funcționali de la televizor și parveniții preselor zilelor noastre.

Am înțeles din opera „Ciocoii vechi și noi” că nu ne-am schimbat caracterele, că încă trăim aceeași epocă a moravurilor descrisă de Caragiale, că alergăm după iluzii materiale, dar cu o educație șubredă.  Am aflat că Einstein a murit scriind în carnețelul său, lucrând la teoria unificării fizicii, că Eminescu ne-a predat cum un geniu sfârșește lipsit de dragoste, în timp ce Cătălina alege să i-o ofere unui om profan în „Luceafărul”, că Brâncuși a fost mai apreciat de francezi decât de noi.

 Tineretul este expresia și manifestarea adulților ce au cărat în cârcă un regim terorist, aceiași adulți care ne obligă să dăm apă la moară unui sistem educațional bolnav, care sufocă creativitatea și respinge practica.

Europenii ne vor inteligența pe bani puțini și am avut dintotdeauna o țară bogată cu populație redusă la sărăcie. Noi am învățat… și nu ne-a spus nimeni că patria noastră încă poartă blestemul dacilor, că nu a depășit nici până azi frica tratatului Ribbentrop-Molotov. România a jucat rolul de prostituată în Europa, făcând favoruri corporațiilor și sufocându-și propriile branduri în birocrație, ascunzând fondurile europene în buzunarele baronilor și mimând sărăcia cu duhul în a sponsoriza tinerii la olimpiadele internaționale.

Eu sunt Marian-Dorin, un student consilier citit, m-am înhăitat și acum încă lupt pentru visul meu de a deveni antreprenor și om de știință în România. Creativitatea a fost darul meu, iar Dumnezeu și cunoașterea mi-au purtat de grijă într-o lume cu valori spirituale schilodide. Am știut că ceea ce gândim influențează Universul, că societatea arată așa după chipul și asemănarea noastră.

Am înțeles de la Sun Tzu un lucru: „Taie-le rădăcinile, acoperă-le cerul, distruge-le tradițiile, dezbină-i, fă-i să se rușineze de ceea ce sunt! Astfel, nu va trebui să lupți pentru a-i cuceri, pentru că, speriați de ceea ce vor fi devenit, te vor implora pe tine să vii și să-i salvezi de ei înșiși.”
Acum fac inversul vorbei „divide et impera” și voi uni tinerii prin cunoașterea acestei scrisori, a noastră, a generației ce va porni catharsisul pe care cu toții ni-l dorim.

Ne-am înhăitat, Tudor, pentru adevăr și pentru schimbare!

 

Andreea Cordoș (18 ani, viitoare studentă la Publicitate în Cluj-Napoca)

Ne-ai repetat întruna că generația voastră a pierdut, că totul stă acum în mâinile noastre, că pe umerii noștri pe care apasă grav tehnologia, va sta salvarea unei țări, a unei societăți, a unei lumi. Ne-am speriat la început. Ne-am crezut incapabili. Ce grandoare și ce privilegiu pentru niște… copii!

Și apoi am început să citim. Și am citit mult și divers ca să înțelegem că, uneori, copiii sunt mai înțelepți decât adulții, că văd altfel adevărul, că n-au apucat să fie corupți, momiți cu cine știe ce minuni.

Suntem niște copii cu visuri, cu orizonturi tare faine în privire, cu mâini nepătate și cu moral intact.

Ne-a speriat teribil provocarea de a fi noi SCHIMBAREA, dar, datorită ție și a oamenilor ca tine, am învățat că putem! Și am putut, Tudor! Am început să ieșim la vot în număr cât mai mare. Ai văzut statisticile ultimelor alegeri? Nu mai vrem ca înainte. Nu mai putem. Ne-am dus și am votat ce am considerat noi că-i mai bine. Oh, și stai să capete și ceilalți drept de vot! Vom crește și ne vom apuca de schimbări drastice. Chiar și acolo unde știm toți cât de greu e să dai jos dobitocii.

Dar, Doamne, câtă inteligență și cât entuziasm au tinerii de azi! Nu sunt toți pasivi, să știi. Nu sunt toți nenorociți și alimentați până la refuz de banii părinților. Am început să ieșim în lume și să vedem asta. Am început să ne plimbăm prin țară și să vedem c-avem cu cine. C-avem cum. Am dat de tineri deștepți, de tineri care luptă să-și aducă părinții înapoi acasă, de tineri care nici nu se gândesc să se mute din România.

Nici eu nu vreau să plec!

Nu mă văd decât trăind și iubind aici, în țara asta-n care putem face atât de multe! Din toamnă, încep facultatea în România și nici nu-ți poți închipui cât sunt de mândră. Știu că am un scop. Știu că nu sunt singură și asta pentru că am început să ne căutăm. Să ne înhăităm, așa cum ne-ai spus de-atâtea ori. Ne-am pus cu toții la masă.

Am schimbat idei, am trasat obiective, ne-am ales liderii. Am început să înțelegem că nu putem fi egoiști. Că nu trebuie să ne temem că ne va lua altcineva faima. E de scurtă durată și e nesemnificativă. Nu contează nici cât negru sub unghie, comparativ cu vârfurile pe care le putem atinge dacă suntem echipe. Echipe de oameni deștepți. Echipe de oameni pregătiți. Echipe care mai eșuează, dar care se ridică pentru că scopul nostru e mult mai mare decât noi.

Am început, Tudor, să ne ajutăm unii pe alții. Să ne ajutăm să creștem. Ne-am împrumutat cărți, ne-am atras atenția unii altora. Am convenit cât e de important să lăsăm în urma noastră nimicurile precum bârfa sau invidia. Nu ne ajută. Nu ne onorează. Am scăpat de ele și ne-am iertat unii pe alții. Am învățat să inspirăm oamenii. Nu le-am spus. Le-am arătat ce putem face dacă suntem uniți, dacă știm care-s pașii următori și cum îi parcurgem împreună.

Suntem, Tudor, o generație tare mișto. Avem fricile noastre. Avem piedicile noastre, dar avem atâta curaj cât să ne ridicăm! Nu singuri, ci împreună! Credem în noi, credem în cărțile pe care le purtăm după noi prin autobuze sau cu care adormim sub pernă. Credem în oamenii ca tine, în oamenii de lângă noi care ne ajută să fim mai buni.

Credem, Tudor, în generația asta, și crezul ăsta nu ni-l poate lua nimeni.

 

Miruna-Alexandra Sabău (17 ani, elevă la Liceul Teoretic I.C. Brătianu, Hațeg, Hunedoara)

Pentru mine, scrisoarea ta a fost clară, răspicată și cu un puternic impact emoțional, ce m-a pus direct pe gânduri. Am ascultat-o, am si citit-o ca să nu scap ceva important, iar acesta e răspunsul.

Trec în clasa a XII-a și urmează să am „examenul maturității” într-o țară „condusă” de oameni care nu l-au luat. La vârsta mea, tinerii sunt confuzi, unii vor să rămână în țară, nici ei nu știu exact de ce, alții vor să plece să nu mai audă de România și de neajunsurile ei, iar câțiva vor să rămână aici să schimbe lucrurile care i-au făcut pe părinții noștri să plece.

Mereu ni se repetă:

„Voi puteți schimba ceva, voi sunteți schimbarea”

Când vrem, însă, să facem ceva diferit, suntem judecați și ni se taie scara din lemn pe care o puteam folosi ca să urcăm frumos. De la orice discuție fie ea politică, economică sau amândouă, suntem trimiși de la masa oamenilor mari, pentru că noi nu știm, noi habar nu avem cu ce se mănâncă astfel de lucruri. Și ba da! Avem! Oamenii ca tine, Tudor, sunt puțini, adulții care ne dau aripi și primele lecții în ale zborului sunt rarități, în culise, majoritatea sunt Spâni, doar ne amăgesc.

Dar nu mai pot! Am început să citim și nu orice ne cade în mână, pentru că nu tot ce zboară se și mănâncă, am început să fim selectivi, să citim doar ce ar putea să ne ajute să evoluăm, să săpăm câte o treaptă în timp și experiențe, nu în lemn, ca să nu o mai poată tăia… Apoi, am învățat să ne construim argumentele, să învățăm să combatem ignoranța și incultura, să călcăm în picioare fiecare încercare a adulților de a ne stinge focul, de a ne lua aripile înainte de a le putea vedea.

Iar acum, ne căutăm unii pe alții ca să formăm grupuri cu valori morale și principii, pentru că da, o societate funcționează pe niște convenții, dar am realizat că oamenii formează societatea și pentru cea ideală trebuie oameni educați.

Noi suntem generația care a distrus orice încercare de asuprire, care a dat din start semne de rebeliune, care a realizat că trebuie să se educe singură dacă vrea o schimbare, pentru că adulții au fost prea ocupați să dea vina pe oricine altcineva, dar doar pe ei nu. Noi suntem generația de care ei se tem!


Nu avem încă drept de vot majoritatea dintre noi, inclusiv eu. Dar și când vom avea, nu vom mai vota cu „ăla pentru că așa votează și vecina Georgeta”.

Vom vota informat.

Vom vota lideri din rândurile noastre, deoarece ei știu cum este să stai să discuți cu colegii de clasă despre problemele actuale ale României și să intre un profesor să te acuze că tu nu faci nimic, ci doar te plângi, iar când îi propui un proiect ce implică liceul tău, îți închide ușa în nas, pentru că „Nu avem timp de prostiile tale, du-te la ore”.

Sunt o elevă la finalul liceului cu tot viitorul la picioare, iar eu mi-am ales să mă pregătesc pentru Facultatea de Drept și să continui la INM (Institutul Național de Magistratură). Vreau să fiu schimbarea pe care doresc să o văd în lume!

Pentru un stat de drept, este nevoie de oameni care nu vând libertatea pe o blană de nurcă și un teren printr-un cartier rezidențial.

Vreau ca atunci când oamenii se vor uita la mine să știe că mai este o șansă ca justiția să fie încă legată la ochi cu o balanță în mână și sabia în cealaltă.Nu știu ce îmi rezervă cu adevărat viitorul, vorba aceea, omul face planuri, iar Dumnezeu râde, dar știu că nu vreau să stau la mal așa ca părinții mei cărora nu le-a păsat la momentul potrivit.

Cum a spus Platon: „Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi”, și cum ne-ai transmis și tu, Tudor, o șansă apare o singură dată la generație. Nu vrem să irosim șansa aceasta.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Derulează înapoi