Întoarcerea agentului V

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

18 august, noaptea, 03:33 AM. O mașină neagră cromat traversează podul sclipitor în paralel cu amintirile pătate.
Orașul semăna cu giuvaierul de odinioară al tuturor nespuselor. Printre zgârie-norii mizerabili atotțiitori de destine, cu viteză, se despărțeau străzile-n clipe de durere. Mâinile îmi tremurau pe volan, dar știam că era momentul pentru o schimbare. Eram înapoi acasă-n propriul palat de suferințe.

Muzica îmi adia în suflet fără speranțe. Îmi răscolea tot cortexul de șoapte, de acorduri și ritmuri. Era un ansamblu frenetic de frici și speranțe cu gust amar. Se auzeau cerberi în traficul infernal, dar inima nu-mi înceta. Am șters atâtea lacrimi în cariera această… Și cât sânge nevinovat am putut lua pentru probe!

Apusul iubirii mele era departe, iar răsăritul nu exista. E o noapte ipocrită la fel ca toate celelalte, în care vezi mereu aceleași scâncete de neputință. Omenirea se schimbă tot mai repede în rău și ne pierdem ce avem mai minunat din propria ființă.
Am cutreierat văzduhul cu gândul și am simțit cum își pierde ochii prin ceruri printre nori și mă privește. Parcă tot nu mă iertase și totuși nu voiam ca nimeni să îi mai împartă soarta!
Sunt ușor nebun… Vorbesc doar cu stelele și luna. Doar bolta cerească mă consolează când sunt singur.
Simt cum am mituit viața și m-am păcălit pe mine. E plăcut să ai prieteni…

Nu am nicio tragere de inimă să mă întorc și nici să mă uit în spate. Eu sunt fugar și nu am un acel „acasă”. Eu nu sunt iubit și nici căutat pentru că oamenilor le este frică de adevăr. Sunt o oglindă pe care au preferat să o spargă când s-au văzut, s-au speriat de ceea ce au devenit și m-au lăsat uitării pradă.
Doar eu caut și salvez… Îmi cufund mintea în investigații pentru a fugi de ceea ce sunt. Mă urăsc atât de tare și nu îmi pot vedea umbra! Nu pot dormi.

Ca un cavaler îmi aștept bătălia ca apoi să mă întorc sub flori pentru totdeauna. Până atunci voi deveni o relicvă, un damnat și un neputincios, ascuns în noapte și fără să-mi fi cunoscut vreodată legenda personală. Nu mi s-a oferit încredere niciodată și acest lucru m-a transformat în bărbatul loial și blajin de astăzi.
Cum de a permis Dumnezeu să se petreacă aceste orori? De ce sunt lăsat să mă cufund și mai mult în păcat? Vreau să ies din această închisoare de scrum, să pot ieși din acest circuit lipsit de satisfacție care doar îmi amuțește glasul inimii. Gândim prea mult.

Se aud greieri ai morții timpului. Ai fi zis că este grădina unui Eden blestemat, dar este mirajul statuilor de îngeri ce privesc milostivi. Sunt cufundat în perpetua dramă de a mă ierta pe mine și nu mă pot iubi sub nicio formă.
Detectiv sau nu, mă intrigă efemerul și privesc filosofic cum nu-l mai respirăm pe Dumnezeu. Ne-am șlefuit crucea mai repede și ne-am pavat cărarea spre mormânt cu sudoare.
Fugim de ceea ce suntem și trăim într-o veșnică agonie. Nu călcăm pe jar, ci înotăm în scrum, dar Vigilante știe că dincolo de acel nor de fum este viață și pace.

Să bem din nou din pahare de cristale și să ne învelim în mătase. Vreau să nu mai cutreier lumea și să ies din acest totem păgân. Să mă pot bucura de viață cum nu s-a mai bucurat nimeni!
Să mai bem un ceai, o cafea… Să ne mai cânte destinul!
Și îmi doresc atât de tare și de fierbinte să îți fac o coroniță de trandafiri roșii și să ți-o așez în păr în timp ce cântăm amândoi sub felinare și stele.

Meseria mea are nevoie de gloanțe și pistoale pentru dreptate. Am ales greșit între dreptate și dragoste.
Încă visez acea gală de cristal unde te văd lucind în rochia ta preferată de mătase sub văzul atâtor fotografi și interpreți. Ai o frumusețe atât de rară și ești lecția mea de a prețui!
Te privesc tactic de la balconul întunecat și precum un tigru însetat te voi vâna toate zilele mele, răscolind străzi din apus în apus.
Voi merge la capătul orașului și al lumii… pentru tine.

 

– Lyndon L. Vigilante

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

alt delir

Alt delir

  Stă pitit, m-așteaptă, de o viață, peste tot, și-mi urmărește atent
cuvântul

Cuvântul

În urna adâncă a vieții Primordial a fost cuvântul. Maestrul sfințirii de

Teamă de frumos

  Sunt soare, apă, natură. Îndrăznești să mă frângi, să-mi iei razele,
Blocaj Mental

Blocaj Mental

  Construiesc pe-un filon de ură, Un nou asentiment în lume. Caut
Derulează înapoi