De ce

Peticele vieții

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

De ce pot oamenii de lângă tine să îți schimbe viziunea față de o zi, un lucru, un moment, o clipă…?

Simplu, nu se gândesc la tine.

Nu ai învățat încă, copil frumos, că în această lume suntem singuri? Trebuie să realizezi asta, pentru că altfel o să ajungi un ciob spart de prea multe persoane, refăcut la infinit, dar niciodată la fel de clar ca la început. Dintr-o ființă pură ajungi un demon ce împarte răutate și ură, iar asta nu ești tu. Tu ești… Nu cred că mai știi ce ești. Știi doar ce ai ajuns, iar asta nu îți place pentru că orice om este o floare pură, care, mai apoi, neîngrijită, ajunge să prindă spini pe lângă o clădire aflată în paragină. 

Îți trebuie timp, îți trebuie timp să te vindeci, să te faci un om frumos din acel pahar stricat. Să crești și să realizezi ce nu e bine la propria persoană, la viața ta. Îți lipsește curajul, curajul de a începe asta, iar asta e doar din frică… frică de ce?

Frica de a fi fericit. Îți e teamă…îți e teamă să începi ceva, să o iei de la capăt, să fugi în această lume plină de necunoscut, iar întunericul mereu te-a înfricoșat, dar într-un final la el ajungi și trebuie să știi cum să îi faci față.
Ești fericit uneori, dar oare ceri prea mult să fii mai des? 
Da, timpul este limitat, facem totul rapid, muncim, gândim, mâncăm, dar de iubit…

De ce iubim pe fugă?

Nu te-ai săturat de complexitatea tuturor domeniilor din jur? Nu te-ai săturat de surplusul de informații zilnice? De ce facem și acea mică fărâmă de fericire pură să dispară? Simplu… Pentru că am fost corupți să uităm și să nu mai acordăm o așa mare importanță sentimentelor, să nu lăsăm de la noi când este cazul, să fim haini, să secăm omul de energie și abia apoi să îl abandonăm într-o jalnică situație. 

O clipă poate conta mai mult decât alte miliarde de momente pline de euforie și extaz, te poate duce atât de aproape de pământ, încât, uneori ajungi să te întrebi: ,,cu ce am greșit, ce nu am făcut bine, ce a mers prost”, dar nu reușești să găsești un răspuns plauzibil întrebărilor tale pentru că, în final ești singur, iar singur…știm toți că nu poți evolua, prospera și învăța cum să iubești. 

Nu mai alerga după perfecțiune, nu există, dar îți poți creea mica ta parte de lume din imperfecțiunile tale și ale altor câteva persoane ce vor să afle ce e iubirea, să evolueze împreună cu tine, dar cel mai important, vor să descopere cum e să nu mai iubești pe fugă.

 

Ștefania Bîrgaoanu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

alt delir

Alt delir

  Stă pitit, m-așteaptă, de o viață, peste tot, și-mi urmărește atent
cuvântul

Cuvântul

În urna adâncă a vieții Primordial a fost cuvântul. Maestrul sfințirii de

Teamă de frumos

  Sunt soare, apă, natură. Îndrăznești să mă frângi, să-mi iei razele,
Blocaj Mental

Blocaj Mental

  Construiesc pe-un filon de ură, Un nou asentiment în lume. Caut
Derulează înapoi