Mă vei căuta…
Eu voi fi dispărut
Mă vei striga…
Îți va răspunde ecoul mut
Aurul ce mi l-ai strecurat în buzunare
S-a topit,
Spinii pe care mi-i înfigeai în carne
S-au transformat în pene colorate…
Îmi spuneai că perseverând poți atinge culmea muntelui
Când eu mă aflam la capătul abisului
Un abis suprapopulat…
Nu mai am noțiunea timpului
Sau timpul nu mă mai are pe mine
Sunt imponderabilă
Pentru Pământ,
Pentru abis,
Pentru tine,
Pentru mine însămi…
Plutesc
Și totu-i alb
În oglinda pusă invers
Văd creaturi ciudate
Dar frumoase
Ca cele din poveștile pe care mi le citeai
În copilărie
Știi, momentul ăla în care încă eram pe Câmpia suprapopulată
Cu tine…
Te iubeam
Așa-mi-era scris
Am rupt pagina
Acum
Aici
Nu mai simt nimic