Divorț

Am întrebat cinci mame trecute printr-un divorț care a fost motivul despărțirii

"în Citește-mă!/Psihologie & Relații" "de POV21"

Scriu asta de la un SPA din județul Neamț, unde mi-am petrecut ultimele două săptămâni încercând să mă relaxez după stresul examenelor și al facultății. Mare mi-a fost surpriza când am realizat că am ajuns din lac în puț. Un puț numit divorț.

Locul ăsta s-a dovedit a fi raiul MILF-elor divorțate, ceea ce nu e surprinzător, dat fiind că aproape 50% din căsătoriile europene sfârșesc în divorț.

Sunt atât de multe femei cu probleme în căsnicie aici, încât Nemerovschi ar putea scrie cinci romane. Păcat că nu mă atrage stilul ăsta…

Dacă tot s-au băgat în seamă cu tona de complimente, am intrat în vorbă cu cinci dintre ele, încercând să înțeleg cum au ajuns în situația în care se găsesc.

*Numele au fost schimbate pentru a proteja identitatea persoanelor intervievate.*

1. Maria Popescu, 34 de ani, divorțată de trei ani, doi copii. O poveste aproape clișeică.

MP: „Păi uite, toți spun că niciun cuplu nu se desparte din vina unui singur partener, însă eu chiar nu mă simt vinovată de nimic. Totul a început în urmă cu cinci ani, când am simțit că soțul meu e din ce în ce mai rece și mai distant.

Tot timpul era la lucru și am început să îl suspectez că lucrează altceva decât credeam; că e agent secret sub acoperire și nu mai știu ce alte nebunii. Apoi am început să mă îndoiesc de persoana mea, am încercat să îmi upgradez viața sexuală. Asta l-a făcut chiar mai puțin interesat și tot clama nevoia spațiului personal. Începusem să nu mă mai simt capabilă de nimic.

Concluzia e că își găsise una cu vreo opt ani mai tânără decât mine și că era infinit mai interesat de ea decât de mine și de copii. Decizia de a sfârși chinul prin divorț a venit natural, încurajată fiind chiar de propria mamă să îmi văd de viață, să îmi cresc copiii și să îmi găsesc pe altcineva. Toate ca toate, dar nu știu dacă mai pot iubi pe altcineva la fel. Totuși, mă simt bine și nu regret alegerea făcută.”

2. Ioana Anghelescu, 48 de ani, divorțată de doisprezece ani, recăsătorită de zece ani, doar un fiu făcut târziu cu care m-am împrietenit rapid. Surprinzătoare și înfloritoare.

IA: „Nu văd de ce ar interesa pe cineva așa ceva, dar o să fiu foarte fairplay cu tine pentru că ești simpatic și bine crescut. L-am înșelat pe tontul ăla cu actualul meu soț. Asta e, nu îmi e rușine deloc. Au fost perioade când nu puteam nici să mă uit în oglindă de dezamăgire față de propria persoană, dar au trecut.

Motivul e ceva ce multe femei fac, dar puține recunosc; fostul meu soț era steril și îmi doream enorm de mult copii. Nu am simțit adopția ca fiind o soluție bună pentru mine, dragule, și nici nu m-am simțit în stare să divorțez din neant. Asta pentru că, trebuie să recunosc, încerca din răsputeri să își compenseze disfuncția. Cu toate acestea, la un moment dat nu am mai rezistat și am simțit că nu îl mai iubesc, așa că am început să caut pe altcineva.

Ca să nu lungesc povestea, după un an de relație cu actualul meu soț, mi-am făcut curaj și am recurs la divorț. Apoi după ce s-a născut fiul meu, m-am recăsătorit. Sunt mai fericită ca oricând, însă mi-aș dori ca societatea să nu mai judece atâta femeile care își caută fericirea în alte părți.”

3. Mihaela Morănescu, 45 de ani, divorțată de patru ani, trei copii. O poveste care mi-a pus un nod în gât și m-a pus pe gânduri.

MM: „M-am temut vreo zece ani să divorțez de soțul meu alcoolic și violent. Îmi era frică să nu mă omoare, îmi era frică să nu mă judece cei din jur, mai ales familia și biserica. Tu ești tânăr și nu știi, dar la noi, în Moldova, bărbații violenți sunt văzuți ca ceva normal și bun pentru familie. Cică doar așa ții femeia în frâu și că așa îți arăți dragostea.

E nebunie curată, așa că decizia de a intenta un proces de divorț a atras după sine multe altele, precum un ordin de restricție pentru fostul soț și un divorț sufletesc de propria familie, care m-a respins complet în urma deciziei mele. M-am dezis și de biserică, pentru că am fost tratată ca un obiect, nu ca o ființă. Toți mi-au spus mereu că am exagerat gravitatea situației…

Am ales ce a fost mai bine pentru copiii mei și am fost inspirată de poveștile altor femei văzute pe la TV. M-am săturat să îmi cresc copiii bătuți și schingiuți de un bețiv care consuma banii familiei și chiar vreau să îți spun că financiar o ducem mai bine acum, dat fiind că nimeni nu bea mai mulți bani decât produce.

M-am mutat în alt oraș, toți copiii merg la școală și, de curând, am reînceput să merg la biserică, însă încă îmi e uneori greu să fac față la toată presiunea, acum că nu mai am nici familie care să mă susțină.”

4. Cristiana Ghimpe, 39 de ani, divorțată de 6 ani, a învins cancerul pulmonar de trei ani, doi copii. Definiția renașterii din cenușă.

CG: „Povestea mea e simplă. Fostul meu soț a început să mă trateze ca pe o jucărie stricată, bună de pus la gunoi, parcă așteptând să mor. Am avut o căsnicie foarte scurtă și nefericită în integralitate. Abia terminasem masterul și mă angajasem la o multinațională. Mi-am întâlnit fostul prin Facebook, am început să vorbim, totul era de basm. Ne-am căsătorit după câteva luni și am făcut doi copii. Era o viață stresantă, iar în urma căsătoriei, a devenit și mai stresantă.

Zici că i-a tăiat cineva stelele, jur. Din bărbatul cald și iubitor, a devenit o lipitoare care sugea și ultima picătură de energie din mine. Era numai mofturi și comentarii, nimic nu era suficient de bun și nimic nu îl mai satisfăcea. După ce m-am îmbolnăvit, pesemne de la stres, dobitocul a uitat că exist cu totul. Nu se îngrijea de mine deloc, nu încerca să mă ajute, nu făcea nimic util. Copiii erau chiar mai mici și aveau și ei nevoie de ajutor.

Am divorțat când mi-am dat seama că nu mai aveam de ce să ținem inutil o foaie de hârtie într-un sertar. Nu mai aveam nimic în comun, cred că el avea și pe altcineva. Simplul gând că persoana pe care o iubeam aștepta să mor era de nedescris. Am decis să renunț eu prima și să mă detașez de tot ce mă stresează. Mi-am dat demisia, am divorțat și acum am reușit să înving și boala.

Mi-am găsit alt job, mult mai creativ, chiar dacă mai slab plătit și sunt destul de fericită în pielea mea. Familia de origine m-a susținut enorm în toate demersurile.”

5. Andreea Dan, 27 de ani, divorțată în 2019, o fiică. Crede că social media e salvarea vieții ei. O „familie modernă” tipică.

AD: „Am fost colegă de clasă cu fostul meu soț în gimnaziu și liceu. Am fost iubiți încă din clasa a șaptea și doar la facultate am mers la specializări diferite, în cadrul aceleiași Universități, apoi ne-am căsătorit. Cred că ne-am plictisit unul de celălalt după o vreme și am epuizat cam tot ce puteam epuiza.

Divorțul a fost de comun acord, amândoi ne doream ceva nou și inedit. Monotonia era apăsătoare și tensionantă, fapt care se vedea și pe copil. Astfel am decis că e mai bine să ne găsim alți parteneri și să ne vedem de viață. Am rămas prieteni buni, iar fiica mea nu pare să aibă vreo reținere în a petrece timp cu oricare dintre noi.

Imediat începe să meargă la școală și sunt convinsă că și fostul meu soț se va ocupa de ea la fel de mult ca mine. Între timp, tocmai am găsit pe internet un bărbat de care sunt mega-interesată și vreau să îl cunosc cât mai repede. Am speranța că el e salvarea de care am nevoie.”

Concluzia e simplă, dragilor.

Oamenii se pare că sunt de multe feluri și poveștile lor sunt la fel de variate. Cu toate acestea, vă încurajez să nu stați vreodată într-o relație în care sunteți tratați ca niște obiecte. Fie că sunteți maltratați, bătuți sau desconsiderați, nimeni nu merită așa ceva. De asemenea, nu lăsați pe nimeni să vă dicteze ce să faceți, altfel nu veți fi niciodată fericiți.

Nu aveți de ce să vă temeți de divorț!

Eu mă întorc la piscină; am nevoie de o baie…

Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Teamă de frumos

  Sunt soare, apă, natură. Îndrăznești să mă frângi, să-mi iei razele,
Blocaj Mental

Blocaj Mental

  Construiesc pe-un filon de ură, Un nou asentiment în lume. Caut
Derulează înapoi