Realitățile imaginate în care toți credem

Realitățile imaginate în care toți credem

"în De citit/Înainte de secolul 21" "de POV21"

Realitățile imaginate în care toți credem sunt un subiect extrem de delicat. Idei precum: umanismul, liberalismul, religia, cultura  sunt de fapt niște ficțiuni construite de om, care azi au devenit atât de înrădăcinate în societate, încât uneori sunt luate drept niște adevăruri absolute. Te întrebi cum?

Zi-mi realitatea imaginată în care crezi, și-ți spun cine ești.

Ei bine, o realitate imaginată – conform lui Yuval Noah Harari, autorul cărții Sapiens. Scurtă istorie a omenirii – este bazată pe o credință care, la un moment dat, ajunge să fie însușită de mii, milioane, miliarde de oameni, în ciuda faptului că acel lucru, obiectiv vorbind, nu este real (adică nu poate fi perceput prin intermediul organelor senzoriale).

Totuși, ea nu este o minciună, ci un concept creat de om, o idee care a luat amploare, ajungând să fie interpretată drept un adevăr absolut de-a lungul istoriei, în ciuda faptului că, în unele cazuri, nu există dovezi pro sau contra care să susțină/respingă credința respectivă. Pe scurt, este o simplă poveste răspândită de un om sau de un grup, printre alți indivizi.

Povești bune vs povești adevărate

Pornind de la premisa de mai sus, vom constata că nu există povești adevărate sau false, ci povești bune sau rele.

Adică, din moment ce imaginația colectivă a răspândit aceste narațiuni din generație în generație – cum ar fi, obiceiurile, tradițiile și altele -, înseamnă că ele sunt relative: pentru unii sunt reale, iar pentru alții sunt inexistente. Pentru cea de-a doua categorie, au valoare, pentru că valoarea este conferită de ceea ce crede colectivitatea. Exemplu: în rândul creștinilor, mitul religiei islamice nu este acceptat.

Umanismul, marxismul, naționalismul, capitalismul, religia – toate sunt realități imaginate.

Credința că omul este ,,centrul tuturor lucrurilor”, sau că proletariatul trebuie să conducă; sau credința în existența unei națiuni, sau că lumea este guvernată de un zeu suprem, până la credința că investiția și consumul determină progresul societății. Mai sus am enumerat doar câteva povești colective pe care oamenii le-au crezut de-a lungul timpului.

Acum te provoc să te gândești și tu la alte asemenea variante, pe care să mi le spui în comentarii.

O realitate imaginată nu este (întotdeauna) un concept distructiv

Datorită realității imaginate, am ajuns să creăm povești. Să stabilim mituri după care ne-am orientat de-a lungul timpului.
Aceste mituri au unit umanitatea (sau au dezbinat-o, după caz).

De exemplu, conform Declarației de Independență, toți oamenii sunt egali. Acest mit este derivat din creștinism, unde se spune că ,,toate sufletele sunt egale în fața lui Dumnezeu”.

Ei, personalități precum Thomas Jeffereson – unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite – au fost convinse de această premisă, extinzând-o și în domeniul politic și social (vezi mai multe despre Iluminism). De unde, concluzia că oamenii au anumite drepturi naturale esențiale și inalienabile. Prin ideea aceasta, a reușit să câștige încrederea liderilor celor 13 colonii existente la vremea respectivă (secolul al XVIII-lea), care au ales ulterior să se unească, punând bazele S.U.A.

Poveștile, cum ar fi cea menționată mai sus, au la rădăcini niște opinii. Acestea s-au consolidat odată cu răspândirea lor, acaparând un număr mare de indivizi. Astfel, au devenit instrumente de manipulare.

Banii ne dau putere sau noi conferim putere banilor?

Urmează mitul meu preferat.
Hai să luăm aici exemplul banilor, care sunt o realitate imaginată. Ce sunt, până la urmă, banii? Simple mijloace prin care poți converti bunuri dintr-o formă în alta. Manipulare a unor mase.

Ce conferă putere acelor bani?

În primul rând credința ta în ei, că ei CHIAR au puterea de-a face asta.
Logic vorbind, o hârtie cu niște numere înscrise pe ea nu poate avea decât valoarea pe care omul i-o dă.

Pe urmă, dacă oamenii (economiștii, politicienii, muncitorii) nu ar mai crede în bani, ei ar dispărea, pentru că, odată ce omul își pierde credința în ceva inventat de el, acel ceva nu mai există. Brusc lumea ar pierde un mijloc esențial de manipulare.

Încălzirea globală: mit sau realitate?

Dacă tot nu ai înțeles ce e o realitate imaginată, îți dau un contraexemplu: încălzirea globală, care nu este o realitate imaginată.

Dacă omul alege să nu mai creadă în ea, fenomenul nu va dispărea. Ba din contră, dacă îl ignoră, subțierea stratului de ozon, topirea calotelor glaciare – toate aceste consecințe vor continua să se materializeze.

Vorbind despre realitatea obiectivă (natura, încălzirea globală etc.), impactul și importanța acesteia sunt stabilite tot mai mult în funcție de realitățile imaginate. În zilele noastre, corporații precum Google, Facebook, Peugeot SA., experte în manipulare, care fac parte din categoria ficțiunilor juridice, dobândesc un grad accentuat de atenție și putere. Determinând progresiv soarta realității obiective, căci o parte din deciziile pe care le implementează afectează porțiuni din aceasta.

Concluzia?

În consecință, o schimbare începe în momentul în care credem în ea. În clipa în care scriem o nouă poveste destul de convingătoare încât să ne determine atât pe noi, cât și pe cei din jurul nostru, e cazul să trecem la acțiune. Concret, creștinismul, care acum 2000 de ani era un cult ezoteric de evrei din Palestina, a ajuns azi cea mai răspândită religie a lumii. Așadar, ce ne oprește să începem orice schimbare esențială? … Lipsa dorinței de manipulare?

Răspunsul: o poveste insuficient de crezută în rândul oamenilor.

 

Foto: Anamaria Lup

Elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița, profil științe sociale - Este membră POV21 de peste un an - Existențialistă - Pasionată de istorie, limbi străine și filosofie - Îi place poezia - Mai scrie uneori -

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

alt delir

Alt delir

  Stă pitit, m-așteaptă, de o viață, peste tot, și-mi urmărește atent
cuvântul

Cuvântul

În urna adâncă a vieții Primordial a fost cuvântul. Maestrul sfințirii de
Derulează înapoi