Am

Am primit un ocean de ziua mea

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Mi-am rezervat jumătate din viață admirându-ți ochii
& nici măcar acum, după ce a secat & ultimul albastru
Nu pot decide în ce nuanță sunt vopsiți.
Îmi amintesc deseori cum mă lua valul de la prea mult
contact vizual
& sfârșeam de tot atâtea ori la malul picioarelor tale
-Acolo unde scoicile, se adunau odinioară să-ți zidească o statuie-

E de prisos să mă rog cerului să creeze încă un ocean,
încă un albastru presărat pe alocuri cu alge și corali
-Poate de aceea dimineața îți erau ochii așa verzi-
Iar eu râdeam, gândindu-mă la plante subacvatice

Am scormonit cu degetele înțepenite de dorul unei vechi atingeri
în locul în care cândva izvorâse și iubirea noastră
& am sperat, cu o oarecare nesiguranță
Că voi da peste o ultimă picătură din noi
depozitată cu grijă în fundul existenței unui miracol
Pe care mâna mea stângace îl va putea acoperi.

Mă trezesc dimineața înotând într-un ocean
& din reflex, încep a mă căuta pe mine
O urmă imprimată pe retina ochilor tăi
Să-ți aduc aminte că am fost cândva acolo
Iar tu, crezând că-s vreun microb
Ai clipit prea des, lăsând o lacrimă să mă verse
Din locul în care doar eu îți puteam fi sursă de apă.
– Poate de asta ai secat –

Robert Trașcu

Elev la Colegiul Național ''Nicu Gane'' Fălticeni în clasa a XII-a - Blogger și voluntar la AGLT - Premiant la mai multe concursuri naționale de poezie și proză - Pasionat de psihologie si medicina

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

alt delir

Alt delir

  Stă pitit, m-așteaptă, de o viață, peste tot, și-mi urmărește atent
cuvântul

Cuvântul

În urna adâncă a vieții Primordial a fost cuvântul. Maestrul sfințirii de

Teamă de frumos

  Sunt soare, apă, natură. Îndrăznești să mă frângi, să-mi iei razele,
Blocaj Mental

Blocaj Mental

  Construiesc pe-un filon de ură, Un nou asentiment în lume. Caut
Derulează înapoi