Femeia, femeie

Unde-i femeia din tine?

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Pentru că scriu ascultând muzică, textele au farmec citite în aceeași manieră. Dacă vreți să intrați în vibe-ul meu, dați click pe play sau aici și-apoi citiți mai jos. 😉

Te ascunzi de cine ești, fiindcă ți-e frică de ce-ai putea să fii. Tu știi mai bine ca oricine ce nebunii ai în privire și câte-ai fi în stare să trăiești. Tu știi c-odată ce pornești pe un drum plin de curaj și de-asumări, nu mai e cale de întors. Tu știi ce poți.

Tu știi ce ești, tocmai de-aceea te temi!

N-ai fost femeia născută pentru banalități. Pentru minciuni cordiale și politețuri excesive. Contextele n-au fost cele mai fericite, dar tocmai ele au sădit în tine dorința să trăiești. Să te arunci cu drag, cu dor, în lumea asta plină de nebuni și de himere. Moartea te-așteaptă la fiecare colț. Moartea îți suflă-n ceafă. Nu cea a muritorilor de rând, ci aia care-o depășește prin grandoare. Aia care te-ngenunchează și care-ți smulge lacrimi. Moartea care te face să stai în pat chircită de durere. De ne-mpliniri. Dar, honey, știi mai bine decât mine cum stau lucrurile.

Tu știi că moartea cea mai tragică e cea a clipelor ce au rămas fără ecou. A zilelor pierdute-aiurea și-a nopților ratate din frică, sau confort. Tu știi c-adevărata tragedie stă-n tot ce n-ai trăit de fapt.

Să fie vârsta asta cea care te îndeamnă? Să fie aroganță-n ochii tăi când ți-i arunci prin lume?

Unde-i femeia din tine, honey? Te temi că ai pierdut-o-n momentele în care ți-ai spus că-i de-ajuns?

Închide ochii și lasă muzica să te cuprindă. Lasă-te să-nebunești iar de atâta viață. De-atâta poezie. De-atâta dramă necesară.

Scapă de clișee. Nu te-onorează. Scapă de șabloane, de prejudecăți, de tot ce te face o scorpie… femeia din tine e mai mult de atât! N-ai fost nicicând o tâmpită care să afirme că toți bărbații sunt la fel. N-o să începi acum. Ești mai deșteaptă de atât. Știi câtă nebunie și cât tremur e în voluptate. Câte amănunte și frumuseți ne fac diferiți. Câte dureri, dar și câte regrete.

Știi cât farmec ai, fără să trebuiască s-o auzi de la x sau y. Știi că pe cât e lumea de mare, pe-atât e de rea. N-ai nevoie de confirmări. N-ai nevoie de-aplauze absurde acum că în sfârșit înveți că ai în tine-atâta întuneric, dar și-atâta lumină cât să șochezi, cât să fii demențială.

Ai trăit lângă oameni care-au făcut ca-n jurul lor totul să fie deformat. Atâta splendoare și-atâta nebunie. Ca la handicapați. O lume nouă. O lume sumbră, o lume ideală. Te-ai deformat încet, dar sigur. Te-ai modelat după-așteptări și te-ai stricat, doar ca să ai ce îndrepta în final. Doar ca să faci un pas în față. Să ieși din hău. Și din dezastru. De asta spun mereu că sunt în viață rele necesare și drame care te fac om. Care te fac femeie. Care te fac titan. Tu știi c-odată ce devii femeie, copila se pierde pe drum.

Sărbătorește-i moartea; cu râsete și-aplauze!

Lasă femeia din tine la suprafață. Las-o să te lumineze. Fă ca relele trecute să fie metamorfoze. Și să renaști. Să fii nebuna aia pe care știi c-o posezi în tine.

Și când ți-o fi mai rău, închide ochii. Respiră. Ridică mâinile spre cer. Dansează cu tot sufletul pe melodii ca asta. Sărbătorește-ți ție culmile pe care ai ajuns. Să nu te temi vreodată să-ți atingi potențialul. Tu încă nici nu-ți poți imagina tot ceea ce poți face. Toți oamenii pe care poți să-i luminezi. Toate camerele-n care poți să schimbi energia numai prin zâmbet. Clipele pe care le poți umple. Serile în care poți cânta. Tâmpeniile pe care ești în stare să le uiți.

Închide ochii. Cântă. Și simte-te femeie. Prin tot ce ești, prin tot ce-ai aruncat ca să ajungi aici.

Să nu asculți pe nimeni care-ți spune altceva. Tu nu ai de jucat scenarii. Și n-ai de menținut imagini numai de dragul de a fi.

Tu fă-ți ordine-n suflet. Fă-ți ordine-n playlist. În viață și-n dulap. Mai schimbă una-alta. Începe alt serial. Și taie-ți părul. Taie-l și fii nebună. Ce te oprește? Cine îți zice stop? Aleargă. Aleargă noaptea unde nu te știe nimeni, unde nu te vede nimeni. Aleargă, dar nu ca să te îndepărtezi de trecut sau ca să te apropii de viitor. Aleargă către tine. Ia-te în brațe. Iubește-te. Simte cât ești de femeie și câte lucruri poți să faci. Le știi. Îți zăpăcește pulsul faptul că știi ce viață meriți și cât de genial o să se materializeze totul.

Doar ai răbdare. Dar nu stagna. Muncește pentru tine. Caută să știi. Să fii. Mereu mai mult; mereu mai altfel. Viața-ți oferă de toate. E atâta abundență și-atâta dragoste încât n-ai cum s-o ratezi. Nu tu, la câtă lumină ai în interior. La câtă voluptate. La cât curaj. La câtă pasiune în sânge. La câtă aroganță și bunătate în același timp.

Încă mai cauți femeia din tine? Încă o renegi? Încă nu știi că trebuie doar să dai drumul la muzică, să-ți relaxezi umerii, să-ți iei rujul roșu și s-o privești demn în oglindă?

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul facultății „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Privind-o pe Eve

– Vei cânta și la noul meu restaurant, rostise ștergându-și fruntea lată
Du-te la Sus