mi-ai vârât pumnalul în inimă
fix când săream
împreună
în mare

mi-ai ucis scările pe care urcam
spre zeitate
să te caut
știind că te-ai ascuns
pe undeva printre acele plante
luxuriante

am căzut cu pieptul țâșnind de sânge
în mare
și în cădere m-am întors
să te găsesc
în ultima suflare
coagulând la tâmple
așa cum fac și cerbii din pădure
coagulând la tâmple
remușcare

râdeai demonic-nestemat
precum un înger fără aripi
blestemat
fi-mi-ai, fecioaro
sclav îngenunchiat
În prima zi d-eternitate

mă duc spre fund
mă poți salva
dar nu risca
pieptul mi-e gol
și pielea violetă
ochii mi-s mari, mă mir
de ce frumos se simte marea
și țin pumnalul strâns
să-mi fie Dumnezeu auxiliar
și plâns.