Student, Facultate, am

Ce am realizat după primul an de facultate în alt oraș

"în Diverse" "de POV21"

 

În primul rând, cel mai important lucru pe care l-am învățat e că…

Nicăieri nu e mai bine ca acasă!

Am dat de momentul acela în care a trebuit să-mi contorizez banii. Am realizat că, dacă mănânc în oraș în fiecare zi, se produce o gaură în buzunarul meu. Asta se transformă într-un telefon miraculos de genul: „Bună, mami, știu că sunt plecată de puțin timp, dar trimite-mi și mie niște bani, că am rămas fără…”.

Da, aici vine partea în care mama mă întreabă dacă am impresia că banii cresc în copaci. Am trecut peste explicația mea cum că banii sunt făcuți din hârtie, iar hârtia este făcută din copaci, nu de alta, dar cu siguranță aș fi enervat-o pe Mama Urs și 3 zile mâncam hârtie la propriu. 

De altfel, am realizat că București este un oraș mare. Pe cât de entuziasmată eram de metrou în primele săptămâni, acum mă gândesc cu groază la faptul că trebuie să schimb magistrala la Piața Unirii; practic trebuie să merg cu „turma” printr-un tunel destul de lung, să mă chinui să nu fiu dărâmată de cei care întârzie la muncă și, când ajung pe scări spre metrou, să încep să înjur în timp ce îi fac cu mâna metroului care a plecat deja.

Dacă îl prind din prima, cu siguranță este ceva la mijloc, ori asta… ori este weekend. Mai amuzant este când într-adevăr ajung în metrou și, pe lângă faptul că n-am loc să ridic o mână ca să mă țin de o bară să nu fac tumba prin tren, mai dau și de o varietate de mirosuri; mă gândesc foarte serios să înființez o campanie care să se numească:

„NU A MURIT NIMENI DE LA APĂ ȘI SĂPUN, YOU SHOULD TRY’EM TOO”.

Pe lângă asta, am mai realizat că există foarte multe tipuri de profesori, de la cei care chiar încearcă să ne învețe ceva până la cei care au o plăcere sadică să ne pice la examen doar pentru a-și face norma de restanțieri. Pe lângă faptul că am unele materii de-a dreptul scârboase, parcă s-au făcut angajări pe postul de profesor universitar după gradul de scârboșenie a materiei respective.

Cu cât omul are caracterul mai pătat, cu atât este mai potrivit să predea materia respectivă. Mă refer la acele materii care efectiv nu o să mă ajute cu nimic pe viitor și practic nu au nicio treabă cu profilul la care sunt… Despre sistemul prost de învățământ din România vom vorbi altă dată. 

Am realizat că, oriunde ai sta, nu e treabă să stai singur în chirie. O chirie în București poate ajunge la… mulți bani pe lună. Așadar, dacă ai impresia că pleci de la ai tăi și vei sta singur, îmi pare rău pentru tine. Sunt și excepții, bineînțeles, dar câte? 

Oh, mulțumesc, Doamne, că-mi place să mă distrez, pe planul acesta sunt satisfăcută.

Nu am nimic de comentat despre viața de noapte, sunt cluburi decente și cu lume ok, trebuie doar să le cauți. Totuși, nu ies în club în fiecare noapte, dar măcar am ideea că o noapte pe lună mă distrez. 

E frumos Bucureștiul, se pliază pe tipul meu preferat de oraș, asta dacă am de gând să mă plimb toată viața în IOR. Îîn rest fac cam o oră jumătate până peste tot: până la facultate, până la piață, până oriunde. Nu cred că este un timp standard, doar că acesta mi-a fost norocul. 

Acum am terminat de plâns despre unele hopuri peste care am dat. E timpul să vă zic și partea frumoasă a lucrurilor։ înveți să fii independent cu adevărat. 

Abia am trecut în anul II de faculate, dar acest an m-a schimbat radical pe multe planuri. 

Am învățat să gândesc mult mai coerent decât o făceam înainte, cred că asta-i cel mai important. „Noua” mea gândire mă face să-mi doresc să mă descurc singură din ce în ce mai bine, începând cu un job. In your early 20’s… nu se mai cade să le ceri părinților bani pentru orice moft pe care îți dorești să ți-l faci. 

Am învățat să am răbdare. De la cel mai zbuciumat copil, am ajuns la un semi-adult care își controlează dorința de a se întâmpla orice imediat. Asta m-a ajutat extrem de mult. M-a învățat că, dacă nu se întâmplă acum, nu înseamnă că nu se va întâmpla niciodată. Cu un an în urmă, nu eram convinsă de asta.

Am învățat că zace o mare de materie cenușie în creierul oamenilor. 500 de pagini într-o noapte și un 8 la examen… nu sună deloc rău. Obișnuită cu cele 30-40 de pagini din liceu pentru o teză, atunci părându-mi destul de mult, am reușit să învăț 500 cu o ușurință extrem de mare. Bine, trebuie să menționez că asta a fost deja în a 2-a sesiune, căci prima a fost traumatizantă.

Cine a spus că prima sesiune nu se uită… mare dreptate a avut!

Nu credeam că pot să fiu capabilă să învăț atât, totuși, creierul meu, deja antrenat cu învățatul din prima sesiune, m-a ajutat să-mi fie mult mai ușor în a 2-a. Thank you brain, we’ve got this! 

Am învățat că orice problemă are o rezolvare, că o restanță nu-i un capăt de țară. Familia este cea mai importantă și abia acum descoperi cine îți este prieten adevărat și cine nu. Am învățat că este mult mai palpitant să te uiți la Netfix stresat decât în timpul tău liber când într-adevăr nu ai nimic de făcut.

Asta practic se numește misiunea Z a.k.a „astăzi am test la seminar și aseară nu știam la ce film să mă uit”. Am învățat că este cel mai frumos sentiment atunci când îți vezi părinții după o perioadă de timp în care ați fost separați. Și am mai învățat că vacanțele într-adevăr trebuie prețuite.  

Am învățat extrem de multe. Sunt persoane care sunt în asentiment cu mine, știu despre ce este vorba, și persoanele care urmează să intre în „familie”.

Cu această ocazie am un mesaj pentru cei ce urmează să ni se alăture։ să știți că aceștia sunt cei mai frumoși ani din viața voastră. În acești ani vă descoperiți pe voi, ajungeți la comportamentul permanent, pe care o să-l aveți de acum încolo și acum este momentul să vă îndepliniți visurile de când erați copii. Aveți răbdare, ușor se întâmplă toate. Prețuiți fiecare moment, fiecare clipă și fiecare gând care vă trece prin minte. 

„Welcome to the real world. It sucks. You’re gonna love it!” – Monica Galler. 

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Scuze, am prieten!

De câte ori vi s-a întâmplat să vedeți o tipă mișto – 

Madrugada

dacă aş putea desena un arc peste noaptea asta mi s-ar dilata
Du-te la Sus