De ce nu am ajuns ca prinţesele şi cavalerii din desenele copilăriei?

"în Psihologie & relații" "de POV21"

Când eram mici, cu toţii ne doream să ne asociem cu eroii, cu personajele principale, care reprezentau frumusețea, bunătatea și toate celelalte virtuți comprimate perfect într-o ființă umană și evidențiate de lipsa desăvârșită a defectelor. Desenele erau avide de idealuri intangibile.

Totuși, de-a lungul timpului, prințesele și prinții din poveștile personale au ajuns maștere și zmei în anumite circumstanțe; poate pe drept, poate nu.

Cel mai probabil, nu sunt singura care a ajuns, după o copilărie în care se visa vreo prințesă gingașă și frumoasă, să realizeze că parcă mai mult se aseamănă cu mama vitregă a Cenușăresei din animația Disney: leneșă, răutăcioasă și cu o pisică grasă și răsfățată, pe care o iubește mai mult decât pe majoritatea oamenilor.

Well, de ce se întâmplă asta?

Long story short, lumea în care trăim e mai fucked up decât lumea poveștilor, în care oameni cumva perfecți din toate punctele de vedere sunt persecutați cumplit și totuși reușesc să treacă prin asta fără să se schimbe nici măcar puțin. Albă-ca-Zăpada a fost nevoită să fugă dintr-un castel unde avea de toate într-o căbănuță unde nu mai avea nimic, în timp ce mama ei vitregă încerca să o omoare și totuși, la final, nu vedem nicio urmă de PTSD.

Dacă e să observăm atent, aceste personaje malefice au trăsături care pot fi dobândite după anumite experienţe teribile. Mama vitregă a Cenuşăresei este o mamă singură, care şi-a pierdut ambii soţi. Încrederea de sine a mamei vitrege a Albei-ca-Zăpada stă într-o oglindă care spune tot adevărul din lume.

O fi ea cea mai frumoasă, dar dacă ar întreba oglinda aia cine e mai deşteaptă ar afla că probabil există 4580 de persoane mai inteligente pe o rază de 10 km. Privind lucrurile aşa, acţiunile lor sunt pretty self explanatory, mai ales având în vedere că, în acea lume perfectă, nu e nevoie de psihologi, desenele pot fi duse cu sorcova. Doar de ce ne trebuie experți care să ne ajute să ne punem problemele la locul lor şi să trăim o viaţă decentă? Dă-i încolo!

În lumea noastră de zi cu zi nu vorbim de fiecare dată despre experiențe traumatizante, thank God.

În cele mai multe cazuri, le putem numi doar experiențe shitty. Totuşi, fiecare eveniment din viaţă ne marchează cumva, fie că e voit sau nu. Ştim treaba asta şi de la psihologie: personalitatea este un ansamblu bio-psiho-socio-cultural, cu elemente înnăscute, dar şi cu elemente dobândite.

Ca să nu vă plictisesc cu vorbe din cărţi, putem spune că personalitatea este ca o substanţă ciudată, tare ca piatra, dar, în acelaşi timp, moale ca plastilina. Fără a ne debarasa de anumite trăsături, ne putem schimba radical, putem deveni acele personaje eroice, dacă ne dorim asta. Dar oare ne mai dorim asta?

Personal, după tot ce am văzut în lume în aproape 18 ani, eroii din desenele Disney sunt ultimele exemple de urmat.

De fiecare dată când am fost bună şi inimoasă, când nu am ştiut să pun piciorul în prag şi am văzut lumea ca pe un loc roz în care cântă păsărelele de fericirea şi bunătatea mea, mi-am luat un şut în fund de la viaţă. Desenele nu evidențiază întotdeauna latura asta.

Oricum, nu sunt singura. Toate ajunsurile şi neajunsurile lumii de azi ne fac să alegem să facem lucruri pe care altădată le condamnam vehement. Ţi-ai imaginat vreodată că, la 17 ani, vei fuma, vei bea la chefuri şi aşa mai departe? Nu prea cred.

Şi dacă cumva, prin absurd, ai ajuns zâna cea bună sau prinţul pe cal alb din povestea ta, află că există oameni în povestea cărora eşti personajul negativ. Poate comportamentul tău de goody-two-shoes îi calcă pe nervi, poate dai sfaturi gratuite şi aiurea. Motive există pentru fiecare.

Ştiţi vorba aia, drumul spre iad e pavat cu intenţii bune.

Şi ca să închei această pledoarie, care v-a stricat copilăria de tot: dacă vă uitaţi cu fratele mai mic la desene şi vedeţi că eroii vi se par din ce în ce mai stupizi în unele circumstanţe, în timp ce începeţi să le acordaţi credit răufăcătorilor, nu înseamnă că sunteţi sociopaţi, ci că pur şi simplu aţi crescut şi că sunteţi realişti.

Congrats!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Du-te la Sus