Clawback

Clawback și criza medicamentelor din România

"în Gândurile POV21/Musai!" "de POV21"

În România, începe să ne ajungă din urmă și să își facă simțită prezența o puternică criză a medicamentelor. Este o problemă care, momentan, afectează milioane de români care depind de medicamentele generice, asta pe lângă condițiile medicale din marea majoritate a spitalelor românești. Peste toate apare o nouă nebunie – taxa de clawback.

Împreună, toți acești factori creează o rețetă a dezastrului: devine din ce în ce mai greu să te vindeci odată ce ai pășit în acest cerc vicios al ignoranței generale.

Trebuie să avem în vedere că unul din trei români care intră într-o farmacie se va lovi de acest zid insurmontabil, fiindcă pur și simplu nu va găsi medicamentul generic de care are nevoie pentru a-și trata boala cronică. În condițiile în care medicamentele de acest tip sunt necesare pentru peste 8,5 milioane de pacienți români.

Pentru a ne adânci în acest subiect, este important să înțelegem ce înseamnă taxa de clawback și cum a apărut.

A fost introdusă în 2009 ca răspuns al crizei financiare, fiind clasată ca o soluție temporară. Iată, au trecut 10 ani și ea este considerată dușmanul principal al producătorilor de medicamente, în special când vorbim de medicamentele ieftine – ea răspunde de dispariția a peste 2 000 de medicamente ieftine din țară.

Cum?

Taxa de clawback impozitează tot ce depășește un plafon stabilit aleatoriu. Practic, mulți furnizori nu mai livrează odată ce au atins plafonul, însă poate aduc la comandă. În România, cele mai multe medicamente sunt aduse de un singur furnizor, lucru ce înseamnă că, la un moment dat într-un an, nu vom mai avea anumite medicamente. Aici se mai adaugă impozitarea suplimentară pe volumul de vânzări (care crește cu cât volumul este mai mare și poate ajunge și la 12%) și faptul că statul român nu a mai făcut nici măcar o plată pentru medicamentele compensate de aproape trei luni.

Medicamentele compensate nu se aduc la comandă.

Ea impune producătorilor (deci nu distribuitorilor și nici farmaciilor) să returneze o parte din profitul făcut din medicamente: 34% din prețul de producător pentru medicamentele sub 25 de lei în primul trimestru și 24% din prețul de producător pentru medicamentele ce depășesc 3 000 de lei (cu 10 puncte procentuale mai mult pentru medicamentele ieftine), explică APMGR.

Această taxă aduce sume colosale bugetului, CNAS estimează că taxa va aduce în anul curent peste 3,34 de miliarde de lei – iar încasările vor crește în fiecare an. Este a doua cea mai mare sursă de bani pentru bugetul Fondului de Sănătate, în condițiile în care contribuțiile suportate de angajatori continuă să scadă. Aceștia vor aduce cu peste 56% mai puțin, aproximează Guvernul în proiectul bugetului de stat. Iar contribuțiile vor continua și ele să scadă anual.

Soluția? Un clawback diferențiat în funcție de prețul de referință generic pentru producătorii de medicamente generice și pentru producătorii de medicamente inovative, astfel încât nu ar afecta bugetul.

Fiindcă, momentan, taxa se aplică unitar ambilor producători. Culmea, acest lucru ar aduce beneficii bugetare. Un dialog între producătorii locali de medicamente și autorități ar fi ideal – căci vorbim de medicamente necesare sălilor de urgență și a kiturilor de prim ajutor din țară. Culmea, ei nu au fost contactați de niciun oficial, deși și-au exprimat dorința de a deschide un dialog.

Acest lucru pune în pericol viețile a milioane de pacienți români care se bazează pe medicamentele ieftine. Vor dispărea tot mai multe medicamente de pe piață și multe linii de producție ale fabricilor românești vor fi închise. Iar linia de medicamente compensate se epuizează repede.

Putem găsi o listă oficială cu medicamentele lipsă momentan aici.

Printre acestea enumerăm și:

  • siofor și diaprel, medicamente de bază în diabet zaharat de tip 2 non-insulinodependent
  • furosemid în anumite zone
  • manitol
  • milgamma
  • thiossen
  • absolut niciun medicament pentru tratarea epilepsiilor
  • heparina
  • penicilină în anumite zone

Medicii ajung să își trimită pacienții peste graniță pentru a face rost de niște medicamente atât de vitale. Fiindcă, efectiv, momentan, nu există nicio altă soluție. În momente în care starea de sănătate a unui pacient depinde de la un minut la altul, familiile sunt trimise într-un treasure-hunt al medicamentelor.

De ce privim tocmai sănătatea dintr-o perspectivă contabilă? De ce ne rezumăm la soluții pe termen scurt?

Aplicarea acestei taxe pentru medicamentele mai ieftine de 25 lei aduce efecte devastatoare sistemului medical din țară. În punctul în care taxa este aplicată, producția medicamentului nu mai devine profitabilă. Situația este și mai gravă pentru medicamentele sub 15 lei, fiindcă producătorii ies în pierdere în urma aplicării taxei de clawback.

E un subiect care nu trebuie ignorat și o problemă devastatoare, având rezultate grave pe termen lung. Atitudinea generală pur și simplu denotă că ne permitem să pierdem milioane de pacienți români. Să îi pierdem din cauza lipsei de interes a statului, din cauza condițiilor din sistemul de sănătate. Și, într-un final, din cauza lipsei medicamentelor. Mereu vorbim de lipsă și doar lipsă.

Într-un sistem medical în care este mai ieftin să te tratezi în afara lui, oamenii cu cele mai puține posibilități au de suferit. Acei oameni care își pun încrederea în autorități, oameni care plătesc taxele și se așteaptă ca viața lor să conteze. Oameni care nu își permit plimbări în afara țării pentru a se trata. Și nici măcar asta.

Pentru a-și lua niște simple medicamente banale.

Practic, următoarea dată când ne vom îmbolnăvi, ne este mai rentabil să mergem la notar pentru a ne încheia socotelile decât să pășim într-un spital sau cabinet medical, în care ni se vor prescrie oricum medicamente pe care nu le vom găsi niciunde în țară.

Pe bune, din ce nu se moare în țara asta?

Taxa de clawback este una din măsurile care îndepărtează investitorii de țara noastră. Investițiile trebuie încurajate și stimulate în România, fiindcă există un potențial uriaș pe piață. Dar lipsa transparenței și reglementările excesive fac acest lucru o misiune imposibilă. Sistemul este unul imprevizibil, medicamentele ajung greu sau deloc la pacienții români, iar producătorii se feresc de complicațiile aduse odată cu reglementările românești.

Taxa pur și simplu nu este o soluție fezabilă.

Creează foarte multă incertitudine și nesiguranță într-un cadru care are cea mai mare nevoie de dezvoltare și de echilibru. Avem nevoie de soluții pe termen lung. Soluții sustenabile.

Ambasador Junior al Parlamentului European şi Head-Organiser pentru Dragoş VodăMUN, când nu se plânge că nu are timp de nimic şi că e stresată se înscrie în alte proiecte. Existenţialistă, nu hedonistă (promite). Câteodată caută scuze în Kierkegaard. Crede cu tărie că oricât de mizerabil te-ai simţi, cineva, undeva, face attack speech pentru ECON. Şi că o viaţă trăită în eşec nu este un eşec.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Scuze, am prieten!

De câte ori vi s-a întâmplat să vedeți o tipă mișto – 
Du-te la Sus