Greșesc

3AM

"în Poezie și literatură" by

Majoritatea oamenilor dorm. Cealaltă majoritate încearcă să doarmă. Este deja ora trei, mijlocul unei nopți și, totodată, începutul unei dimineți… atât de liniște și atât de mult freamăt, în micul oraș. Te-ai gândit vreodată ce se întâmplă în orașul tău, la ora trei noaptea? Și nu mă refer doar la cei ce mor sau cei ce se nasc, pentru că oamenii sunt atât de diferiți! Greșesc?

Vecinii de la doi fac dragoste. Bunicul tău tocmai s-a trezit să își ia pastilele. În cluburi, tinerii dansează. Pe străzi, un boschetar își ia ultima doză. Cineva, lucrează de zor la proiectul ce trebuie predat mâine.

Altcineva plânge în baie, cu sticla de tărie lângă.

Un băiat tocmai curta o fată într-un bar. O mamă e încă de gardă la spital. Un călugăr se roagă. Cineva tocmai s-a trezit pentru o gustare. Altcineva și-a găsit, în sfârșit, inspirația să compună. La un radio încă se mai aud Avicii: ”so wake me up when it’s all over, when I’m wiser and I’m older…” .

Jumătate dintre oameni dorm, dar cealaltă jumătate nu poate. Cealaltă jumătate e mai trează ca oricând, și ar da orice să adoarmă. Aceștia sunt cei care se simt impostori în propriile trupuri, și negustori pe propriile vise. Ar da orice să doarmă, la fel ca restul oamenilor, îngropați în normalitate.

Și totuși greșesc. Greșesc învinovățindu-se pentru nesomnul lor! Căci într-adevăr, toată lumea are nevoie de somn, dar nesomnul uneori te poate ajuta să rămâi real… a fi treaz, când ceilalți dorm, poate fi o binecuvântare!

Să fii treaz înseamnă să fii vulnerabil. Iar vulnerabilitatea, e ceea ce ne face oameni! Nu v-ați întrebat niciodată de ce noaptea a fost privită timp de secole ca simbol al fărădelegii, al răului și al austerității? Nopțile au fost privite întotdeauna ca cele mai nefavorabile momente ale zilei…momente în care toate spiritele rele parcă sunt mai aproape de noi, gata să ne distrugă. Hoții, violatorii, criminalii și corupții bântuie străzile în fiecare noapte.

Așa ni se spune, încă de mici copii: Să fii acasă pană se întunecă, dar oare de ce se întâmplă toate astea?

Un lucru știu cert, întunericul fie maschează, fie sensibilizează. Le maschează frica și îndoiala celor care își pun în gând să facă răutăți… Iar pe ceilalți? Îi lasă vulnerabili, sensibili, și neacoperiți. Iar, omule, tu poți fi om cu adevărat doar atunci când ești vulnerabil!

Oamenii la trei dimineața, sunt cei reali și vulnerabili. Sunt cei care și-au găsit timp să plângă, să se roage, sau să se cunoască cu adevărat. Sunt oamenii care au realizat că e nevoie de câteva nopți de studiu până la un premiu, și de câteva nopți de muncă până la o mărire. Sunt oamenii care se tem că, dormind, ar pierde tot ceea ce le-a mai rămas real din ei înșiși. Sunt oamenii care depun efort, care știu că fericirea, din păcate, nu rămâne veșnică.

Amintește-ți să ai câteva nopți nedormite. Amintește-ți să fii om.

Oamenii au nevoie de oameni.

Lasă un răspuns