Educați

Educația, nu Poliția, te scapă de frică

"în Citește-mă!/Gândurile POV21" "de POV21"

Fraților, dacă vă uitați la televizor la știrile cu morți și criminali lăsați în libertate și tot ce faceți este să plângeți ca artezienele, că nu mai vreți să trăiți în țara asta sau să declarați că nu are nici o șansă sau, bătându-vă cu pumnul în piept sau declarați zgomotos pe Facebook că vă faceți dreptatea prin propriile mijloace și nu mai știu ce debilități, vă meritați soarta, chiar dacă sentimentele vă sunt, pe bună dreptate, pline de disperare și de exasperare. Mai trebuie să vă educați…

Suntem o haită de primate lipsite fundamental de educație, auto-îndreptățite până la Sf. Duh și înapoi, a căror singur Dumnezeu e banul și ale căror unice sentimente frica, ura, invidia și disperarea. Pe scurt, suntem inculți, limitați, materialiști și instabili emoțional la nivelul întregului popor.

Cea mai rea dintre toate acestea, însă, e auto-îndreptățirea.

De zece ani, cei din jurul meu, de la preoți și profesori, până la vânzătoarea de la magazinul preferat, îmi tot spun să plec din țară, pentru că merit mai mult și doar așa pot să am o viață „decentă”. Asta e problema noastră: credem că decența nu este compatibilă cu viața în România.

Din păcate, dovezile susțin teoria asta fatalistă, însă puțini au răbdare să caute cauza și să găsească soluții pentru problemele noastre. Hai să vă vând eu un pont:

Suntem needucați grămadă și trăim doar ca să nu murim.

Vă întrebați vreodată ce va rămâne după voi? Eu mă întreb înainte să iau orice decizie. Mă întreb constant ce fel de exemplu vreau să fiu pentru cei care urmează după mine. Nu mai suntem pe vremea regelui Ludovic al XV-lea al Franței, care declara „După mine, potopul!”. Fiecare acțiune, chiar și a celui mai mărunt dintre noi, poate avea un impact colosal asupra societății și a viitorului.

Până la urmă, viitorul îl construiești azi… prin educație!

Știu că ăsta e un subiect pe care l-am abordat în aproape toate ieșirile în public (prin articole, emisiuni etc.) și sunt convins că sunteți ultra-sictiriți de el, însă vreau să vă prezint experiența mea din ultimele douăsprezece luni, raportată la educație și la actul de a educa.

Am predat voluntar unor copii de clasa a VIII-a din mediul rural o dată pe săptămână, pe durata unui an școlar. Rezultatele lor nici măcar nu sunt relevante, deși sunt excepțional de mândru de ei; relevantă este schimbarea în mentalitate pe care am resimțit-o în acești copii.

Ei au lumea lor, așteptările, speranțele și dorințele lor. Mulți au unul sau ambii părinți în străinătate, aspect pe care l-am văzut în ochii lor din prima clipă.

Ceva le lipsea… enorm de mult.

Se țineau foarte tari; veneau fără nicio obligație cu zâmbetele pe buze, deși toate orele erau de matematică. Stăteam mereu chiar și treizeci de minute ca să le ascult gândurile, să mă entuziasmez de ceea ce îi entuziasma pe ei. Sunt doar cu patru ani mai mici decât mine și deja aveau alte idealuri și alte țeluri decât cei ca mine. Simțeam totuși că le plăcea să se confeseze în fața mea. Din cauza asta, cel mai tare mă mândresc cu faptul că se simțeau confortabil cu mine, mult mai mult decât cu orice alt profesor pe care îl aveau.

Ba chiar au spus că și-ar dori să aibă mai multe cadre cu o astfel de deschidere.

Pe final, cum se apropiau examenele, atât BAC-ul, cât și Evaluarea Națională, am fost nevoit să sistez ultimele trei lecții din cauza multiplelor mele festivități. Am simțit o ruptură extraordinară. Copiii ăiă îmi scriau săptămânal să mă roage să mă duc măcar să îi văd. M-am simțit aproape criminal, că nu am reușit să fiu alături de ei.

Ce vreau să spun cu toată istorioara asta.

Problema nu e că tinerii nu vor să fie educați, ci că adulții nu vor să se lase educați de copii. Generația mea și a copiilor de care vorbeam sunt axate pe empatie și pe înțelegere. Noi ne putem bucura de reușitele altora fără invidie sau gelozie. Noi putem să ne învățăm unii pe alții ca să ne construim împreună un viitor pe care să ne bucurăm că îl trăim.

Însă cei care au puterea de decizie nu văd lucrurile la fel. Se auto-îndreptățesc, pentru că au suferit în timpul regimului comunist. În mintea lor, chin=merit, mentalitate cimentată tocmai în timpul regimului de care se feresc. Realitatea crudă este că, în afară de educație, nimic nu îți mai garantează ceva.

De asta avem nevoie de educație, fraților. De asta trebuie să ne învățăm unii pe alții că mediul înconjurător trebuie protejat, că banii nu sunt tot ceea ce contează, că iubirea poate fi față de oricine, necontând cine ești și de unde vii. Oamenii educați știu mai multe despre lume și o înțeleg în profunzime. De acolo derivă spiritualitatea, generozitatea, bunătatea și dragostea pură, aproape biblică, față de Aproapele nostru.

Dar mai ales, toți avem dreptul la o viață decentă.

Doar că, pentru a o avea, trebuie să ne asigurăm că suntem mai educați, mai morali și mai spirituali decât predecesorii noștri, pentru că toată corupția, toți copiii din orfelinate, toți criminalii de pe străzi sunt liberi din cauza lăcomiei și a lipsei de empatie.

Dacă plecăm cu zecile de mii, nu reparăm nimic, doar ne manifestăm frica și individualismul. Pot înțelege din tot sufletul că instinctul de supraviețuire ne împinge să căutăm o viață mai bună, însă omul a ajuns în vârful lanțului trofic, pentru că mulți indivizi au lucrat pentru același țel.

Vrem o schimbare? Atunci ar trebui să nu mai fugim de realitate și să ne chinuim să devenim acea schimbare – totul, pregătind o armată de tineri educați.

Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Teamă de frumos

  Sunt soare, apă, natură. Îndrăznești să mă frângi, să-mi iei razele,
Blocaj Mental

Blocaj Mental

  Construiesc pe-un filon de ură, Un nou asentiment în lume. Caut
Derulează înapoi