Inimi

Când se ajunge la divorț, nu doar două inimi se frâng

"în De citit/Gândurile POV21" "de POV21"

Prin acest articol vrem să condamnăm suferința majoră pe care o creează divorţul și încăpățânarea de a nu renunța la o relație toxică înainte de apariţia copiilor și a dependenței financiare! Când se ajunge la divorț, nu doar două inimi se frâng…

Unii copii nu se bucură de o familie unită, unde părinții se iubesc şi simt că sunt rodul a ceva sfânt.

Până şi cuplurile care sunt pentru eternitate în luna de miere se ceartă, dar într-o ceartă care ține strict de două persoane, şi cei din jurul lor sunt direct afectați, adică copiii. Ai zice că o mică ceartă între părinți nu-i motiv de lacrimi. Dacă ne focalizăm atenția asupra urii, agresivității şi fricii care plutesc în aer la fiecare ceartă, ne dăm seama că sufletul copilului se deteriorează. Astfel, el devine pretextul  pentru care cei doi încă mai conviețuiesc.

Dragi părinți, ne cultivați ideea de a găsi pe cineva cu  care vom fi „fericiți până la adânci bătrâneți”, ne spuneți că în căsnicie trebuie să faci sacrificii și compromisuri, dar voi… Sunteți un exemplu prost de dragoste! Vă mirați că suntem deprimați, irascibili, fumăm, nu credem în dragoste sau că ne ferim de ea ca dracu’ de tămâie. Chiar dacă nu știm „cu ce se mănâncă” suferința în dragoste, tot nu vom discuta cu voi…

Pentru că sunteţi  ocupaţi să vă certaţi unul cu celălalt sau să le oferiți atenție potențialilor amanți. 

 

 

Când auzi acel Dacă nu era copilul, te părăseam de multă vreme!, începi să te învinuieşti.

Sunt eu oare răspunzător de durerea lor? Dacă nu mă năşteam, erau ei mai fericiți? Aceste întrebări se amestecă în sufletul tău şi vina te roade. Vrei să faci ceva. Nu vrei să-i mai auzi strigând unul la celălalt. Ți-ai fi dorit ca acel pumn să nu se ridice şi să provoace răni atât fizice, cât și morale.

Atunci te simți neputincios, nimic nu ține de tine, lacrimile tale nu vor schimba nimic. Nu ai dreptul să spui nimic, nici să te bucuri că exişti nu poți. Atunci când crezi că poate o să fie mai bine, auzi acel cuvânt, „divorț”. Totuși, tu îi vrei fericiți și ai fi în stare să-ți sacrifici propria fericire doar pentru zâmbetul acela de odinioară. Însă nu e aşa uşor să dai cu piciorul la atâția ani de căsnicie, să construieşti alt cămin fără niciun ajutor. Dacă totuşi se despart, tu din care „tabără” o să faci parte? 

 

 

 

Dar cel mai rău lucru de pe lumea asta este atunci când, din lașitate, materialism sau pseudocompasiune, decideți că „Rămânem împreună… pentru voi, copii”. Ce a fost frumos este infectat de adulter, nepăsare şi ură. Ne hrăniți luni de zile cu otravă spirituală de abia mai suntem în stare să mergem la școală șase ore. Chiar și în astea încercăm să nu plângem până la pauză, atunci când în sfârșit putem merge la baie ca să vărsăm mări moarte din cauza faptului că situația ne depășeste. Suntem „vinovații fără vină” din telenovela pe care Dumnezeu o regizează chiar cu prețul sănătății noastre mintale.

Din păcate, nici măcar nu este vorba de o dramă dezgustător de clișeică și adolescentină. Am vrea noi! E foarte frumos să ți se pună în cârca conștiinței dependența financiară față de părinți și suferința părintelui martir pentru, guess what… your fucking happiness!

Of, măi copii, dar asta e între adulți, ce vă simțiți voi vinovați?

 

Camelia Brăftălean, Francesca Bența

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Scuze, am prieten!

De câte ori vi s-a întâmplat să vedeți o tipă mișto – 
Du-te la Sus