Axis Mundi

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Cândva ne vorbeam limbajul stelelor
Le purtam pe piele ca pe un imprimeu colorat
& niciodată nu puteam să ne numim goi
Căci mereu ne atașam în somn una sau două astre
-Camuflaj pentru golul pe care îl resimți în miezul nopții-

Cerul era limitat pentru noi, căci infinitul
L-am definit ca fiind butonul de urgență
Pe care îl apăsam atunci când
Ajungeam la capătul răbdărilor
& amânam sfârșitul
infinitate cu infinitate

Zile întregi ne trasam reciproc galaxii pe pielea
ce vibra la atingerea degetelor aprinse de dorința
creării unei noi forme de viață
A unei noi planete unde indivizii
Se pot iubi și fără ajutorul constelațiilor.

Obiectivul a fost să ne pictăm corpurile
Suficient de mult încât să uităm cine eram.
Să orbităm în jurul neajunsului iubirii noastre
Devenind o stea binară cu milioane de alte stele în jurul ei.

Încă îmi amintesc ziua în care ne-a lovit asteroidul
Ce a declanșat o fisură în universul tău glorios
desprinzându-mă pe mine, cel ce eram atașat fix de
centrul acestuia
& cum în vid nu există oxigen
S-a sufocat și amorul nostru
Alimentat de vasele de sânge
Ce ne transportau bucăți din ADN-ul fiecăruia
În speranța că va lua naștere cu ajutorul lui
Un al doilea univers pe care l-aș da la schimb
Pentru încă o viață cu tine.

Explozia ulterioară a marcat sfârșitul vieții noastre
În cele din urmă, suntem o infinitate de vieți
trăite pe jumătate, ce iau naștere a doua oară
Pentru a se reîntregi.
______________________________________

Astfel s-a  format big bang-ul
Și abia după noi, s-a creat și lumea.

Elev la Colegiul Național ''Nicu Gane'' Fălticeni în clasa a XII-a - Blogger și voluntar la AGLT - Premiant la mai multe concursuri naționale de poezie și proză - Pasionat de psihologie si medicina

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi