Privesc un fluture care se naște din păcat,
pentru a doua oară
își desface aripile și zboară
spre cel mai îndepărtat gând:
tu…
Nu vede decât cum inima ta se rupe în patru,
cum sângele se încheagă în fiecare cameră
cum este sancționată fiecare arteră
și cum mă privești cu ochii pătați de durere.
Nu…
Cu mâinile murdare de negreala sufletului
și de sângele uscat
ai închis până și geamul pe care tot tu l-ai crăpat,
iar fluturele s-a izbit de el.
Și-a dat ultimele clipe privindu-te
cum, pentru a doua oară, murdăria ta
îmi pătase culorile.
A murit pe geamul tău și odată cu sufletul lui
s-a dus și magia vinului,
iar acum stau în sângele tău, fără tine
și cu un fluture care a murit pentru mine…