E dificil să-ți amintești cum trecutul
reprezenta cândva un prezent și un viitor.
Cum o vară a durat jumătate de secol,
iar restul erau simple fragmente așezate dezordonat
Și în fiecare săptămână tu încercai să le așezi în ordine
Un puzzle încă nedescifrat cu rezultat ambivalent.
S-au desprins câteva raze de soare într-o dimineață
De pe bolta ce propulsa radiații peste corpuri absente de viață
Și cu o oarecare curiozitate te întrebai
De ce iubim ceea ce mai târziu ne omoară
În timp ce lăsai o bună parte din trup
Să fie scăldată în factorul X
Pielea arsă de soare descria un sacrificiu rar înțeles
despre cum e să arzi de dorul unei atingeri reale.
Și cum nu ai reușit să o obții
Ai ales să te oferi ofrandă unei alte surse care să mai poată
Să îți încălzească a doua oară inima.
E obositor să cauți alinare într-un corp ceresc
Iar el să îți ofere doar jumătate de răspuns imprimat pe epidermă
Și tu, ca să îl poți descifra, renunți la stratul ce te proteja de exterior
Astfel, rămâi în pielea goală, omule
Expus unei lumi dornice să te răscolească pe interior
Până ce vor găsi un ultim gram de speranță
Pe care îl vor sorbi cu grijă la cina de la ora 5.
Mi-am amintit de orele de istorie în care
Discutam despre cum zeii primeau ofrande
Și ofereau la schimb o fericire temporară.
În cele din urmă, specia noastră a fost dintotdeauna dornică
Să simtă gustul fericirii
Și nici până în ziua de azi
eu nu sunt sigur dacă e dulce sau amară.
_________________________________________
În ziua în care a avut loc Eclipsa
Tu ai murit sub lipsa unei surse de căldură.
