Admitere – dramă? Mai degrabă trailerul unei comedii romantice!

"în Citește-mă!/De citit/Musai!" "de POV21"

Dincolo de toți țânțarii deveniți între timp armăsari cu coama lată și bălaie, admiterea la facultate nu e prea mare lucru. Deși nu am aplicat pentru fiecare facultate din România, îmi „suprapermit” să vorbesc la general. Cel puțin în acest articol. Și iată de ce!

Cea mai experiență dintre experiențe

Cu un ton lipsit de orice tact jurnalistic, frați și surori adunați în fața Iphone-ului, Samsungului sau voi, modeștilor, cei cu Macbook sau MSI, nu pierdeți timpul să vă plângeți! Irosiți momente frumoase! Hei, amice, intri în sala aia pentru câteva ore și după gata. Porțile deschise spre, poate, cele mai frumoase zile cu cei mai frumoși oameni, pe care îi vei fi întâlnit în toată viața ta. Exagerez? Nu, nu o fac. Aici, patru coate goale – la propriu zic – împart cafele pe răcoare, tremurând sincer din tot corpul. Trei bănci mai târziu, două ele roșcate, frumoase foc, se freacă pe coapse a resuscitare și, încruntate, emană cele mai ciudate emoții înainte de parțialul la „Cultură și civilizație”. Acolo unde soarele a trecut de clădirea ce ți-e casă, masă, mamă bună și vitregă (pentru Cenușărese și… Cenușăreși), șase „șlăpari”, veniți pentru viitoare remanieri, fac planuri de ștrand după ultimul examen din sesiune, adunați ca la moaște lângă gunoiul ce vede mai multe chiștoace decât scrumiera lui T. S. Eliot. În fine, prodecanul, ursuzul acela bătrân care a urlat că nu ții bine hârtiile în dosar la admitere, râde cu trei studenți despre „atunci când Andrei – poreclit între timp «Scări» – s-a grăbit să zboare din amfiteatru și s-a împiedicat de ultima scară doborând, în cădere, un record național de hohote de râs”.

Trebuie să fii adult și asta nu-i tocmai ușor

Interesează-te mereu la secretariat de cereri, plătește-ți căminul, depune dosarul până în 03.05 – fuck, e 3 deja!! – fugi la audiența profului de seminar și verifică-ți online catalogul. Ai ajuns acasă. Acum te relaxezi. Era cât pe ce! Ups, ai uitat să cumperi hârtie igienică. Glumind – mai mult sau mai puțin – e greu să fii adult. Sunt multe pe capul tău, vin toate noi și le pierzi rândul. La început e o hărmălaie în capul tău ce parcă nu se va descâlci niciodată. Calm down! Nu durează mult și vor deveni automatisme. Oferă-ți timp și ai răbdare! Acolo, în sufletul tău de copil, există sigur un adult. Se fecundează mai greu, nu-l așteaptă nimeni, dar, vrând-nevrând, vine. E obligat să o facă și o va face, mai devreme sau mai târziu. Nu uita că și mâine răsare soarele și culcă-te liniștit! Ah, da, vezi că mâine îți expiră cardul de transport. 🙂

Timpul fuge mai repede decât ai vrea

Zilele, deși unele și cu doisprezece ore de cursuri, sau unele „Black Friday” când ai curs de la 6 la 8 și te blochează să pleci acasă (chestiune valabilă o perioadă, până realizezi că ai putea face o „șustă” și să te tirezi, „doar săptămâna asta”, acasă și să-ți iei cursul de la Alexandra) trec repede. Sesiunea, care părea la ani-lumină distanță, mai vede un weekend înainte. Începi să te simți depresiv, ai impresia că e imposibil fiecare examen în parte, realizezi câtă credință zace în tine, afli că se poate bea liniștit un litru de cafea pe zi și stop! Sesiunea a trecut. Ai luat examenele, n-ai restanțe și, cel mai important, urmează cel puțin două luni de liniște. Două lini pline de „Hai la mall, îmi trebuie periuță de dinți și iaurt!”, „Bem azi?”, „E party în Revo, fără refuzuri” sau „Tu mergi? Nu m-aș duce, e atât de cald în sala aia!”. Toate astea zboară la braț cu gândul, vine sesiunea din vară și țuști! am sărit direct în vacanță. S-a dus un an. Stai pe spate și te uiți în urmă: „Să fiu al naibii, a fost cel mai mișto an ever!”

Nu-i mare lucru să te împarți corect

Profu’ meu de mate din liceu avea o vorbă: „Când mă distrez, mă distrug de-a dreptul! Băi, dar când învăț, păi fir-ar să fie, învăț!”. Cam acesta e cel mai eficient mod de a se desfășura perioada studenției. Când e party, asigură-te că nu îl vei uita, în orice mod ai înțelege că trebuie să faci asta – dar nu uita că ai „buletin de 18” – și când e învățat, la fel, asigură-te că nu vei uita nimic. Examenele au nivel mediu. Nu sunt grele și de netrecut. Numai la câte un profesor ursuz, care are 300 de audienți și dă examen în patru date că nu are sală atât de mare. Crede-mă, gașca ăstora e din ce în ce mai mică. Sunt de părere că trăim o perioadă cu oameni din ce în ce mai buni. În toate domeniile și pe toate planurile. Așa că, pozitiv, intru în sala de examen.

Restanțele nu-s capete de țară

Ce fac restanțele? Ocupă vreo două săptămâni în plus din vacanță. Nimic mai mult. E o nouă șansă de a lua examenul. Nu e nimic de speriat. O restanță vine și se duce. În definitiv, sunt o sumedenie de cazuri care te pot duce la un trist 4,35 la examen. Nu e nevoie de o nouă depresie pentru un „reexamen”. Hai să fim serioși, viitor coleg! „Costinescu” nu fuge niciunde, iar Mamaia e prea bătrână să mai plece undeva. Nimănui nu-i va păsa că ai avut restanță în semestrul trei la Fiziologie, Semiologie sau Economie aplicată. Adună-ți foile, citește-le din nou și ia examenul ăla. Devine plictisitor să te plângi.

Facultatea e facultativă

Orice ar fi, rău sau bun, tu ai ales, frate! Asumat, te ridici și îți continui deplasarea. Nu te plânge de nimic! Nu îți place? Simți că locul tău nu e acolo? Ai făcut o alegere greșită? Nicio problemă, ești atât de tânăr și de vivace, încât serios că îți permiți să renunți și să o iei de la capăt. Asta nu înseamnă să te dai bătut, nu vorbi prostii! Înseamnă să ai puterea de a face schimbarea de care ai nevoie. E dovadă de maturitate și asumare. Nu te va privi nimeni „nașpa”! Oamenii cu capul pe umeri vor înțelege. Clădim o societate de oameni care gândesc ce e bun pentru dumnealor și pentru cei care stau pe lângă ei, fără a judeca orice mișcare în secunda doi. Sau cel puțin asta ne dorim să facem. Revenind, ridică fruntea sus. Hei, ai 20, 21, 22 de ani! Ai păr, bărbate, până lângă frunte, iar brațele îți ridică un munte. Frumoaso, corpul îți curge clepsidră, fruntea se chinuie să facă o cută când privești zâmbind spre soare, iar pomeții sunt elastici și jucăuși. Ai tot timpul de orice! Vrei? Atunci fă. Si, se puede!

Epilog (în) Vama Veche

Ce am vrut să transmit în acest articol e că facultatea e un lucru frumos, unic și, mai presus de toate, ceva de care să nu îți faci griji. Învață din timp pentru admitere. Știu, e și bacul, te mai apucă și școala de șoferi, marea te cheamă cu valurile-i spumoase și se aude muzică dinspre club. Între toate astea, două ore, trage un ochi spre integrale, spre atributul pronominal datival, spre alchene și alchine, spre include <stdio.h> sau spre ce viața ta! îți cer „băieții grei” din comisie. După admitere, totul va fi frumos. Un vis trăit și împărțit cu oameni dragi. Apoi, după câțiva ani, foile se vor închide de la vânt și vei ajunge la următorul capitol. Din ce am auzit, e puțin mai dramă, mai thriller, decât precedentul care, apropo, merge a fi recitit, dar nu și a fi retrăit. Hai, gata. Te las. Fugi! Pleacă trenul și Vama e nerăbdătoare!

Student în anul 2 al Facultății de Litere din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca - specializarea română-norvegiană - scrie poezie și proză de la 12 ani - pasionat de pescuit sportiv și de performanță - campion al unor concursuri locale si județene - fost redactor-șef al revistei liceale "Huniade" - interesat de cultura si limba norvegiană, studiile filosofiei moderne și gramatica limbii române

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Privind-o pe Eve

– Vei cânta și la noul meu restaurant, rostise ștergându-și fruntea lată
Du-te la Sus