Fum…

"în Diverse" "de POV21"

Îl privesc în timpul orelor cum mă privește. Îi simt respirația în stânga mea, dar doar în ore nu foarte importante. În rest, este foarte atent, stând mereu concentrat și absorbind informația. De ce mă fascinează? De ce îmi trimite fiori electrici? Nu mă simt îndrăgostită, dar nici indiferentă.
În fine, se sună. Mă privește fugitiv. Urmează să ieșim la țigară. Știu asta, după agitația sa:
-Sage, mergem…
-La țigară. Acum mă îmbrac, i-am tăiat-o.
-De unde știai?
Însă nu îi mai răspund. Nu vreau să știe că e așa ușor de citit, de teamă să nu se închidă.
Parcurgem mai repede, parcă, decât însuși timpul, holul și ajungem în colțul nostru, acolo unde se intersectează două clădiri a căror istorie rămâne un mister și unde ne facem veacul de la începutul anului. Îl observ scoțându-și tacticos tabachera. Își aprinde țigara și scoate primul…
-Sage, vii în apă?
Nu puteam crede că spune mării, valurilor ei, albastrului său sidefat apă. Dar nu voiam să încep o discuție filozofică, așa că nu am spus nimic. Atunci a fost prima oară când m-a luat în brațe. În care i-am simțit vibrația și misterul. Am petrecut mai bine de o oră în apă, cântând, jucându-ne și simțindu-l cum se apropie de mine. De fiecare dată când mă uit în ochii săi, mă întreb dacă îl cunoaște cineva de fapt. Pare mereu atât de singur. Și acolo, văzându-i în spate un peisaj în care cerul și marea domneau, am realizat că nu îl văzusem niciodată cu adevărat.
Nu are nimic special. Doi ochi căprui deschis, păr negru mereu nearanjat, statură medie. Însă, ceea ce mă fascinează este mintea lui. Mereu gândește mai mult decât restul. Poate fi un bărbat elegant, un băiat de cartier, un cicălitor și un filozof și toate astea în cinci minute. Acolo, în Grecia, aș fi putut jura că face parte din Zeii Olimpului, zei pe care, desigur, îi știe.
Când am ieșit, și-a luat cartea și a început să citească. Nu m-a privit. Dar nu mă supărasem. Petrecusem ceva timp împreună.
Mi-am luat un moment și am privit cum marea dansa în zbuciumul ei neîncetat, împletindu-se cu nisipul și cerul, formând un întreg de neînvins. Însă, asemenea unei cețe, un vârtej gri mi-a îngreunat contemplarea. În stângă mea se afla el. Își scosese deja tabachera, trăsese primul..
-Unde ai plecat?
Eram din nou în locul unde se intersectează două clădiri a căror istorie rămâne un mister. Observ că el ajunsese la filtru. În grabă, îmi scot o țigară, o aprind și trag primul…

 

Sage Glenn

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Scuze, am prieten!

De câte ori vi s-a întâmplat să vedeți o tipă mișto – 

Madrugada

dacă aş putea desena un arc peste noaptea asta mi s-ar dilata
Du-te la Sus