Și iubirea intră la apă

"în Citește-mă!" "de POV21"

Te-am privit prin stropi de ploaie
Și am realizat că apa are un rol universal
De parcă cerul și-a rupt frânturi de amintiri
Și mi-a completat cu ele retina uzată de timp.

Nu toate ploile îmi aduc a tine
Doar cele reci ce-ți despică pielea
Și te străpunge într-unul din punctele cheie
Ale existenței unui vechi amor defect.

Curând, cerul își va opri glasul deformat
Și se vor usca priviri amăgite de trecut,
Organul disfuncțional va reîncepe să bată
Cu aceeași viteză a setei după apă
Pe care am avut-o în momentul în care
Lumea a început să sece sub privirea noastră.

E despre absorbția lichidului într-un suflet
Încât jumătate începe a putrezi de dorul unui întreg
O lege fundamentală a diluării sângelui într-un dizolvant
Să scadă concentrația unei inimi blocate de resturi sentimentale
Vechi deșeuri ale existenței unei idile premature.

_________________________________

Și totuși, nu îmi place ploaia.

Elev la Colegiul Național ''Nicu Gane'' Fălticeni în clasa a XII-a - Blogger și voluntar la AGLT - Premiant la mai multe concursuri naționale de poezie și proză - Pasionat de psihologie si medicina

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Privind-o pe Eve

– Vei cânta și la noul meu restaurant, rostise ștergându-și fruntea lată
Du-te la Sus