Flux

"în Diverse" "de POV21"

Comoția cerebrală – agonia postbucurie –
Pierderea ca o plecare conștientă.
Prematură, dar obosită să mai încerce
Mânată de setea de a uita și de a relua totul,
Mintea vânează sufletul și îi pictează culoarea,
Învinețește rozul și întunecă albul cu pete de gri,
Sugrumă inima și o scurge de sânge
Picătură cu picătură, ajungând să umple paharul
Ce iar neagă că va vărsa lacrimi, deși o va face
Și vidul va reveni în alte forme succesive
Și cu fiecare revenire va lua o bucată de timp.
Organul ce pompează sânge seacă, nu moare
Și va uita cum e să aibă substanța vieții – iubire.

Adelina Tosca

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*