Pseudofeminismul contemporan sau ,,cum să fii o misandră plină de frustrări?”

"în Texte/Păreri și opinii" by

Mesaj de interes public pentru domnișoarele iubitoare de lectură: dacă încă din titlu ți-ai luat trigger cu privire la ceea ce se sugerează în articol, află că nu-mi pasă. Dacă nu, înseamnă că ești o femeie cu o gândire extrem de sănătoasă, fapt pentru care meriți toate complimentele mele. 

 

De-a lungul vieții mele mirifice de consumator de informație (ca orice om de pe planeta asta, care nu trăiește în ceva hău deconectat de lume), m-am confruntat de multe ori cu articole ce încercau să surprindă, care mai de care mai bine, detalii din așa-zisul ,,război al sexelor”; unele de calitate superioară (deși mult prea puține, după părerea mea), iar altele parcă erau niște drame de copilă căreia i-a venit prima menstruație. În ceea ce privește criteriul meu principal de a separa articolele de calitate față de cele ,,jenibile”, prefer să merg pe gradul de obiectivitate al acestora și pe o perspectivă de ansamblu; în speță, prefer articolele care tratează erorile de gândire comise de către bărbați, pe de o parte, și erorile comise de către femei, pe de altă parte. În felul ăsta, fie că ești bărbat sau femeie, ai șansa să reflectezi asupra propriilor tale greșeli de percepție și să îți modelezi, în felul ăsta, modul în care te raportezi la sexul opus. Dar, lăsând filosofia la o parte, zic să intrăm în pită.

Ca bărbat care a întâlnit destule persoane de sex feminin la viața lui (fie ca foste iubite, simple amice sau persoane care au venit și au plecat din viața mea mai ceva ca niște călători din Gara de Nord) mi-am dat seama de o chestie: foarte multe femei din ziua de astăzi nu înțeleg cu adevărat ce înseamnă feminismul, chit că ele se autointitulează feministe. Să nu mă înțeleagă domnișoarele sau doamnele greșit – sunt foarte respectuos față de sexul frumos, tocmai din simplul motiv că și noi, bărbații, tot din ele ne naștem. Restul motivelor pot să fie mai mult sau mai puțin intuite, dar scopul articolului nu e să fac o listă cu ,,Enșpe mii de motive pentru care eu prețuiesc nespus de mult femeia”. Dar nu-i bai, lăsați, că sunt gentleman și fac eu pe proful de relații internaționale, că partea asta am studiat-o, printre altele, în anii frumoși ai studenției.

 

Ce înseamnă cu adevărat feminismul?

Feminismul este o doctrină teoretică (nu doar politică), dar și cu aplicabilitate practică, care revendică lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate și militând pentru extinderea drepturilor și libertăților acesteia. Bun, până aici sper că toată grupa a înțeles, asta ca să nu aud după, la seminar, că „profu’ e un porc misogin”. Cine nu, îi recomand să mai citească încă o dată și cu atenție mai sporită definiția dată. Din punct de vedere istoric, primele mișcări feministe se conturează în contextul Revoluției Franceze din 1789, unde sunt reluate principiile iluministe ale dreptului natural și ale egalității în drepturi și libertăți. Există chiar și un document din anno domini 1791  intitulat Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne, care oferă o nouă interpretare de neconceput până atunci a ideii de egalitate. Asta se întâmpla la finele secolului al XVIII-lea, însă nimic concret nu s-a petrecut până în secolul al XX-lea în ceea ce privește parcursul istoric (uneori destul de anevoios) al doctrinei feministe. Nici nu e de mirare, de altfel, că timp de două secole nu s-a întâmplat nimic concret, din moment ce sexul tare își simțea rolul primordial în societatea epocii moderne în pericol: ,,Ce, doar nu-s prost s-o las pe nevastă-mea să voteze. Și așa, ce habar are ea despre politică? Mai bine stă la cratiță toată ziua, că și așa numai acolo e bună, iar când comentează, îi cârpesc două peste mutră de o las lată!” (sper că aici se simte ironia, nu de alta, dar mai sunt și ființe înguste la minte pe planeta asta care nu s-ar prinde). Din păcate, mentalitatea asta s-a răspândit ca un germene până în ziua de astăzi, cu toate că azi treaba stă total diferit. Dar, să revenim la istorioara noastră pe care multe matracuci frustrate n-o cunosc mai deloc, dar nici nu apelează la surse de informare rapide specifice erei Internetului.

Secolul al XX-lea aduce cu sine așa-numitele mișcări ale ,,sufragetelor”, o structură militantă activă în Statele Unite și în Anglia, care-și propune denunțarea formelor de sclavie socială și obținerea unor schimbări juridice concrete. No, dacă femeile au vrut ceva concret, s-au gândit și ele că acum ar fi contextul favorabil să acționeze. Și foarte bine au făcut! În urma acestor mișcări soldate cu numeroase persecuții din partea autorităților, femeile au obținut unul dintre cele mai de preț drepturi: DREPTUL DE A VOTA. Ca să vă faceți o idee, mai ales ăștia mai puțin cunoscători în ale istoriei, dreptul de vot a fost acordat femeilor pentru prima dată în Noua Zeelandă în 1893, deci destul de târziu, aș spune. Practic, femeile au primit drept de vot cam pe vremea când marii industriași și strămoși ai lui Elon Musk începeau să creeze primele prototipuri de mașini cu motoare electrice. Cum am zis, destul de târziu. După exemplul Noii Zeelande, Anglia acordă drept de vot femeilor în 1918, iar Statele Unite ale Americii în 1920. De aici, se produce un efect de domino, iar statele din lumea secolului al XX-lea încep treptat să facă același lucru. România, spre exemplu, a făcut asta în 1938, prin noua Constituție promulgată de Carol al II-lea. Asta e, dacă tot am avut un rege pentru care femeia era și ,,mama la copii” și ,,pofta inimii”, măcar a făcut și el un bine pentru sexul frumos. Iar dincolo de toată teoria asta, eu prefer să acord o deosebită atenție unui singur document: Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948. Și de aici începe partea interesantă.

 

Ce a ajuns să însemne feminismul în ziua de astăzi?

Dragă femeie, înainte de a fi femeie, nu uita că ești OM, iar, în baza documentului de mai sus, tu te bucuri de aceleași drepturi și libertăți precum bărbatul, pentru că, înainte de a fi bou, măgar, porc sau cum îl mai numești tu, e și el om, la fel ca tine. Faptul că ai ceva prețios între picioare, cu care crezi că poți obține multe, nu te face cu nimic mai de apreciat față de un bărbat (ba dimpotrivă, dacă recurgi la tactica asta, poți să nu te mai numești femeie), așa că lasă drepturile preferențiale la o parte, ce zici?

La urma urmei, militezi pentru o pseudoegalitate, pe care o numesc așa pentru că, încă din 1948, tu te bucuri de aceleași drepturi ca bărbatul de lângă tine. De ce? Pentru simplul fapt că declarația fundamentală pentru istoria dreptului a fost promulgată pentru oameni… nu exclusiv pentru bărbați și nici exclusiv pentru femei. Cu alte cuvinte, pseudofeministele de astăzi militează pentru… nimic; și spun nimic pentru că în ziua de astăzi există doar spețe de nișă în care se mai petrec discriminări pe bază de gen, însă pentru astfel de cazuri există instituții sau ONG-uri acreditate. Decât să urli în gura mare că bărbații sunt nu știu cum, mai bine te adresezi unor astfel de entități atunci când știi că ai fost victima unei discriminări… numa’ zic, nu dau cu paru’.

Câtă vreme ai dreptul de a vota la fel ca mine, câtă vreme ai dreptul să te implici în politică la fel ca mine, câtă vreme ai dreptul la aceeași salarizare ca mine și câtă vreme te bucuri de aceleași libertăți de care mă bucur și eu, consider că n-ai ce să comentezi. Desigur, aici intervine excepția cu încălcarea acestor drepturi menționată mai sus.

No, dacă până în punctul ăsta încă mai trăiești cu concepția aia, că tu ești zâna de pe lume, iar bărbații ar trebui să fie animalele tale pe care să le ții în lesă, îți mai zic ceva… Dacă gândirea asta eronată se datorează unor decepții în dragoste din trecut, eu zic să nu generalizezi și să nu ne bagi pe toți în aceeași oală doar pentru simplul fapt că s-a trezit un bou să te folosească și apoi să te înșele cu alta. Poate unul dintre noi te-ar fi prețuit cum nici tu nu te-ai fi așteptat, cine știe?

Așa că, decât să îți întuneci mintea cu astfel de gânduri, mai bine trăiește-ți viața, investește în tine, înfrumusețează-te psihic, emoțional și moral, mai mult decât o faci fizic, și încearcă să îți descoperi adevărata valoare. Dacă reușești să faci asta, fii sigură că și alesul va răsări de undeva. Însă, dacă o tot ții pe a ta, că n-ai nevoie de un măgar în viața ta, că ăla oricum se va duce la altele, atunci îți meriți soarta de a îmbătrâni singură și uitată de lume într-o casă dărăpănată, alături de atâtea pisici cam câte tancuri are Armata Rusă.

Nu uita un lucru: ceea ce gândești se poate adeveri, iar când ajungi să trăiești prea mult cu iluzia faptului că tu ești ,,feministă” și ești mai presus de orice și oricine, deja ți-ai semnat condamnarea la singurătate. Iar singurătatea aduce cu sine mult mai multe frustrări decât o relație eșuată. Ah, și să nu uit, faptul că utilizezi o doctrină care milita pentru total altceva decât valorile și principiile pentru care tu militezi nu te face feministă; cel mult te face feminazi sau pur și simplu proastă.

Nu uita că marile feministe ale lumii, precum  Simone de Beauvoir, Mary Wollstonecraft, Flora Tristan sau Pauline Roland, nu militau pentru înțărcarea sau executarea tuturor bărbaților, ci pentru egalitatea femeilor în drepturi și libertăți cetățenești cu aceștia.

Ca  o concluzie, dacă tot vrei să pretinzi și să te lauzi că ești feministă, pune mâna pe Sfântul Google și documentează-te despre ce a însemnat feminismul în istorie și cum ai ajuns tu să te bucuri de tratament egal cu sexul tare, datorită lui. Și pe lângă asta, încearcă să nu-l mai utilizezi doar ca să oferi un fundament mai solid frustrărilor tale. Faptul că un dalbaiob[1] te-a părăsit cândva, iar asta te marchează, nu înseamnă că trebuie să ne bagi pe toți în aceeași troacă. Dacă nu poți trece peste un eșec în viață, atunci problema e la tine, nu la el, dar no, e mai ușor să cauți mereu un vinovat pentru problemele tale, când marele vinovat e însăși propria ta persoană. Așadar și prin urmare, fă bine și fă-ți ordine în viața personală, pentru că pseudofeminismul nu e soluția pentru mizeria din capul tău.

[1] De la rusescul Долбоёб, care se traduce prin prost, idiot.

Semnat,

un gentleman onorabil

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*